Îţi asculţi copilul?

 Într-o familie, copilul poate emite uneori semnale că un anumit lucru are nevoie să fie echilibrat * adulţii se pot pierde în comportamente agresive, în atitudini mai puţin politicoase, iar cei mici sunt receptorii perfecţi * urmărindu-i puteţi vedea ce anume nu merge între părinţi şi are nevoie să fie schimbat. foto:pixabay.com

 

Ai o mașină, nouă sau nu, o marcă scumpă sau nu, albă, gri sau roşie ori sau ai condus una, a fost o vreme în folosinţa ta. Noroc să ai să nu fi ajuns cu ea vreodată în service, dar...

Un sunet ciudat care se repetă, greutăţi evidente la pornire sau orice alt semn şi, dacă nu eşti cumva mecanic auto sau cel puţin cunoscător cât de cât, vizita în service e soluţia.

Și afli acolo că zgomotul sau greutatea la pornire ori faptul că maşina se opreşte când ţi-e lumea mai dragă e simptomul unei defecţiuni în sistem că undeva, poate la motor, o piesă a ruginit şi are nevoie să fie „şlefuită”, ori alta e „deplasată” poate de pe poziţia care i-ar asigura funcţionarea normală, ori poate nu mai ai ulei şi prin urmare, întregul sistem, motorul sau maşina cu totul, dă rateuri.

Orice mecanic priceput va remedia cauza o dată identificată, nu-ţi va da căşti ca să nu mai auzi zgomotul, iar dacă nu va fi fost aşa, te-ntorci în service, nemulţumit că problema a reapărut.

Într-o familie, copilul, ca parte a sistemului, va emite uneori semnale că ceva are nevoie să fie echilibrat în acesta, în sistem. Va semnaliza în felul său (ticuri, enurezis, fobii) că o parte a sistemului sau „uleiul”, relaţiile dintre părţile sistemului necesită atenţie. Copilul este simptomul familiei, cel care prin unele manifestări atenţionează, încercă din greu să „ducă în service” maşinăria complexă reprezentată de familie.

Și de câte ori nu s-a întâmplat să spunem, despre maşini de exemplu: „Noroc că mi-am dat seama la timp, că am auzit acel zgomot pe care îl făcea maşina, aşa am reuşit să o repar fără pagube prea mari!”.

Nu e bucurie să ne vedem copiii manifestând dezechilibrele noastre sau ale relaţiilor din familia noastră, dar am putea să le observăm la timp, să ne întrebăm ce anume generează „zgomotul” maşinii, să nu ne punem căşti ori să-ncercăm doar să oprim simptomul fără a remedia cauza ce l-a generat.

Psiholog Iulia CRUŢ