Lecţii de succes de la copilul interior

Psihologii vorbesc foarte mult despre copilul interior, noţiune pe care o întâlnim des şi în Analiza Tranzacţională. Puţini dintre noi ştiu că nu este deloc o idee abstractă şi odată ce reuşim să relaţionăm cu el putem obţine acel echilibru de la care absolut orice idee devine posibilă 

Copilul interior este spiritul liber care îşi doreşte să fie iubit şi îngrijit. El este cel mai adesea negat şi ascuns prin diverse măşti din cauza rănilor pe care le-a suferit din frustrare şi din frică. O copilărie pierdută din cauza abuzurilor şi violenţelor sau uitată pentru a ascunde durerea poate locui încă în subconştient. „Copilul interior are nevoie de vindecare pentru a putea deveni un adult, are nevoie să-şi învingă fricile şi să îşi accepte schimbările din viaţă pentru a creşte personal şi spiritual. El a ascuns şi a reprimat ceea ce a vrut să ascundă de exterior. Copleşit fiind de vină, a creat lumea sa interioară pentru că numai astfel ar fi reuşit să fie destul de bun. Reprimarea copilăriei a creat un Copil interior serios, sobru, orientat către succes”, a explicat Karyn Maria Tăulescu, specialist în spiritual life coaching.
Cine este copilul interior
Devenind adulţi de mici, învăţăm să creştem prea repede, ceea ce duce la vulnerabilitate emoţională şi reprimarea continuă a bucuriei şi a sentimentelor. Copilul interior este ceea ce am fost în diferite stadii ale copilăriei noastre. Când am devenit oameni mari, această parte din noi a rămas neschimbată. În toate experienţele noastre ne-am format un stoc de gânduri, imagini, energii, obiceiuri pe care le-am creat relaţionând cu arhetipurile masculine şi feminine din viaţa noastră.
Copilul interior se manifestă atunci când negăm cine suntem cu adevărat sau nu ştim cine suntem, când refuzăm să simţim şi ne este teamă să ne manifestăm sentimentele şi plăcerile, când încercăm să facem pe plac celorlalţi şi să le arătăm cât suntem de buni, când privim mereu viaţa cu gravitate, dar avem un comportament infantil. „Putem apela copilul interior doar prin împăcarea personală, aducându-l în interiorul nostru şi spunându-i ceea ce simţim pentru el. «Te iubesc, îmi pasă de tine şi te accept aşa cum eşti. Îmi pare rău că te-am rănit. Poţi avea încredere în mine pentru că voi avea grijă de tine», aşa ar trebui să-i spunem. Copilul interior este cea mai pură şi vulnerabila parte din Suflet şi poate deveni poarta către lumea noastră interioară, către iad sau către Dumnezeu. Fiind în conexiune cu el, avem puterea de a vindeca orice rană a sufletului”, a mai spus Karyn Maria Tăulescu.
Ca să putem intra în conexiune cu el avem nevoie să ne deschidem inima şi să-l primim în casa sufletului, acolo unde îi este locul şi îl putem auzi doar dacă în noi este cu adevărat linişte. Ca să-l întâlnim este nevoie să mergem în trecut, în copilărie, să fim observatorii propriei vieţi ca şi cum am urmări un film, să observăm emoţiile pe care le-am trăit în preajma părinţilor, fraţilor, a educatorilor, a prietenilor şi să aflăm ce ne-a plăcut, ce ne-a rănit, când şi de ce am suferit sau ne-am bucurat. Odată identificate emoţiile, este important să alegem doar ceea ce ne-a făcut bine, ce ne-a adus echilibru, să iertăm ce a fost greşit şi să mergem mai departe.
Planuri de viaţă făcute din suflet
Învăţând să ascultăm liniştea interioară vom auzi vocea copilului care ne va transmite dorinţele sale, suferinţele şi tot ceea ce avem nevoie pentru a fi oameni echilibraţi. Din acest moment mai avem nevoie doar de un plan de viaţă şi de încrederea că îl putem îndeplini. Spre exemplu, dacă ne dorim o afacere de succes, după ce am creionat planul îl trecem prin filtrul interior şi încercăm să ne simţim deja antreprenori deplini, apoi proiectăm dorinţa cu toată puterea gândului. Nu este doar o poveste, ci modul în care funcţionează gândul, iar neuroştiinţa a demonstrat pe deplin acest lucru.

În Analiza Tranzacţională întâlnim trei termeni – copilul, părintele şi adultul. Copilul este partea din noi care îşi manifestă creativitatea, se joacă, are sentimente spontane.
Părintele este partea din noi care dictează reguli conform cărora îşi doreşte să trăim. Multe dintre aceste norme sunt aceleaşi pe care părinţii noştri ni le-au impus în timpul copilăriei. Adultul este partea din noi care ia decizii, rezolvă probleme şi este mediatorul între starea de părinte şi copil. Secretul unei vieţi de succes este echilibrul între cele trei stări, care se poate obţine doar prin lucru cu propria persoană, analizând şi corectând emoţiile.