Noile contracte de credit care elimină teoria impreviziunii
Dimensiune font:
Obligaţia de negociere în vederea adaptării contractului este alcătuită din două obligaţii distincte: obligaţia de a intra în negocieri, care este de rezultat, şi obligaţia de negociere efectivă, care face parte din categoria obligaţiilor de mijloace. În lipsa ajungerii la un acord privind reaşezarea unor termeni ai contractului, oricare din părţi poate sesiza instanţa.
Obligaţia de negociere trebuie executată cu bună-credinţă, aşa cum se impune prin dispoziţiile art. 1170 din Noul Cod civil, în care se arată că părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie.
Din formularea art. 1271 alin. (3) lit. d), s-ar putea deduce că debitorul are sarcina de a negocia adaptarea rezonabilă a contractului. Opinăm în sensul că aceste dispoziţii crează obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante, deoarece sunt incidente în cauză şi dispoziţiile art. 1183 din Noul Cod civil, conform cărora părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă pe durata negocierilor, care trebuie realizate în scopul încheierii contractului, iar iniţierea, continuarea sau ruperea negocierilor contrar principiului menţionat atrăgând răspunderea civilă.
Obligaţia creditorului de a participa la negocierea adaptării contractului la noile împrejurări decurge din îndatorirea legală de minimizare a prejudiciului care i-ar putea fi cauzat prin neexecutarea contractului, chiar dacă suntem în analiza ipotezei posibilităţii extreme de executare din partea debitorului. Creditorul are obligaţia de a adopta toate măsurile rezonabile pentru reducerea prejudiciilor cauzate prin neexecutare, sub sancţiunea diminuării despăgubirilor la care ar putea fi obligat debitorul. În acest sens, art. 1534 din Noul Cod civil prevede că dacă, prin acţiunea sau omisiunea sa culpabilă, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunzător. Această dispoziţie se aplică şi atunci când prejudiciul este cauzat în parte de un eveniment al cărui risc a fost asumat de creditor. Debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligenţă.
Această regulă a minimalizării prejudiciului se regăseşte în mod expres şi în cuprinsul Convenţiei de la Viena privind vânzarea internaţională de mărfuri. Art. 77 prevede ca partea care invocă contravenţia la contract trebuie să ia măsurile rezonabile, ţinând seama de împrejurări, pentru a limita pierderea, inclusiv câştigul nerealizat, rezultat al contravenţiei.
Dacă ea neglijează să o facă, partea în culpă poate cere o reducere a daunelor-interese egală cu mărimea pierderii care ar fi trebuit evitată.
De asemenea, art. 7.4.8.din Principiile UNIDROIT prevede că „le débiteur ne répond pas du préjudice dans la mesure où le créancier aurait pu l’atténuer par des moyens raisonnables. Le créancier peut recouvrer les
dépenses raisonnablement occasionnées en vue d’atténuer le préjudice”.
Această obligaţie a creditorului, de atenuare a prejudiciului pe cale să îl suporte, este cunoscut în doctrină sub denumirea de „principiul proporţionalităţii”, considerându-se că el este o consecinţă firească a solidarismului contractual. Ea are ca finalitate asigurarea respectării justei măsuri, ceea ce impune creditorului să îşi adapteze comportamentul contractual la neexecutarea debitorului.
Av. Colţuc Marius
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau