OAR

 

De ce nu stie tot Bucurestiul de terasa asta care arata ca si cum nu am fi in Romania? Pentru ca este, inca, unul dintre cele mai bine tinute secrete din orasul asta.

Oare de ce nu stie tot Bucurestiul de terasa asta care arata ca si cum nu am fi in Romania? Pentru ca este, inca, unul dintre cele mai bine tinute secrete din orasul asta.

Desi se afla in buricul urbei, chiar in spatele Carturestiului de pe strada Arthur Verona, poti sa ratezi OAR linistit. La poarta este doar o mica hartiuta, lipita delicat de zid, care anunta ca da, am ajuns la OAR. Eu zic sa intrati.

E drept ca nu e deschisa de 10 ani si eu de-abia am aflat. Cred ca exista doar de anul trecut. Si trebuie abordat asa: intri pe o usa stramta, mai potrivita pentru iepurele din Alice in tara minunilor decat pentru oameni mari. Dar dupa ce ai avut curaj si ai trecut de lespedea de piatra peste care dai la intrare, intri intr-o gradina cu trandafiri, iarba, si separeuri iscusit impartite.

 

Curtea e asa cum am visa sa avem oricare dintre noi. E unul dintre putinele colturi de rai bucurestean, pastrat in buna stare. Este curtea generoasa a unui vechi conac boieresc, care acum apartine Ordinului Arhitectilor din Romania. De aici si numele de OAR. Si arhitectii astia reuniti s-au implicat, nu gluma. Mesele nu sunt inghesuite din motive de eficienta financiara, cum vedem in cele mai multe locuri din Bucuresti. Ele sunt separate prin niste lespezi din diverse feluri de piatra. Nu ma pricep dar arata tare bine.

La OAR, dupa ce te asezi confortabil intr-un fotoliu, descoperi ca muzica e buna si este suficient de incet incat sa poti vorbi, chiar soptit, cu vecinul. Si culmea e ca, daca ai o treaba acolo, sa zicem ca vrei sa iei un interviu si trebuie sa inregistrezi, cum mi s-a intamplat mie, ei nu se supara ca ii rogi sa dea muzica si mai incet.

Coltul de rai dar si piciorul de plai OAR se deschide la ora 12 in fiecare zi, deci sa nu veniti mai devreme, ca o sa va bosumflati. Dar merita asteptarea. Nu cred ca exista loc mai potrivit unde sa fugi intr-o pauza de pranz ca sa bei cafea cu un prieten si nici gradina mai racoroasa in care sa bei o cafea, dupa ce iesi de la job.

Apropo de cafea, un caffe latte costa aici 9 lei, nu 12. Asta mi-a placut, recunosc, pentru ca in sfarsit mi-a bagat si mie criza mintile in cap si a facut din mine o zgarcita care cauta cu lumanarea eficienta financiara. Deci la OAR nu e scump, ci e ok. Stai in gradina cu flori si apoi nu-ti rozi unghiile cand vezi nota de plata. Au si miere, daca ceri. Si zahar brun, pentru cei interesati de o viata sanatoasa.

Care sa fie defectele OAR? Ca trebuie sa zic si ceva rau. Ca nu am gasit ceva bun de mancare, daca mi se face foame. Imi dau seama ca exagerez dar ce sa fac, am si eu micile mele nevoi. In rest, OAR a capatat in capul meu 5 stele cu plus, si o sa-mi fac din el un punct de lucru pentru vara asta, pe care nu am de gand sa o petrec exclusiv la birou. Netul mobil sa traiasca.

Incercati OAR, ca nu o sa ma injurati. Este pe strada Arthur Verona si este numai pentru un public bun, de cunoscatori.

 

 

http://www.hotcity.ro/