Părinţii au roluri diferite în creşterea copilului

De la fiecare dintre părinţii noştri preluăm câte ceva, învăţăm câte ceva şi vrem ceva anume * mama şi tatăl nu pot fi la fel, nu se pot comporta la fel cu copilul şi este firesc să fie aşa

Stereotipiile de gen ne programează să credem că un bărbat nu poate/ nu ştie să schimbe scutece şi nici să hrănească un copil, aşa cum o mamă nu poate/ nu ştie să joace fotbal cu băieţelul său. Sigur, instinctul matern are o legătură cu o îndemânare mai mare a mamei în a oferi îngrijirile de bază unui nou-născut, dar nu se contrazic cu nimic în ceea ce priveşte eventuale abilităţi de a bate mingea cu cel mic. La fel, aşa cum un tată este mai priceput în a-l distra la fotbal pe copil, asta nu înseamnă că nu poate dobândi şi abilităţi care sunt atribuite mamei.

Apariţia noului membru al familiei, copilul, de multe ori generează frustrare prin lipsa dialogului între cei doi, luaţi prin surprindere poate de noile sarcini ce le revin în calitate de părinţi, prin lipsa acceptării unor roluri diferite în viaţa copilului. Aceste roluri, pe măsură ce copilul creşte, pot fi redistribuite, adaptate la fiecare situaţie. Însă, o dată cu trecerea timpului, fiecare părinte observă că sunt anumite activităţi pe care le desfăşoară cu mai multă pricepere, cu interes mărit, fără apăsarea grea a lui ”trebuie” şi care îi sunt peste puteri, pe care le desfăşoară din obligaţia de a face pe plac partenerului.

Acolo unde dialogul între părinţi este permanent, fiecare dintre ei poate rămâne implicat cu bucurie în creşterea şi îngrijirea copilului, în educaţia lui şi astfel acesta va resimţi şi echilibrul emoţional atât de necesar, el neprimind în plan subtil stări de nervozitate şi frustrare.
Nici joaca nu este un capitol uşor dacă un tată se va forţa să deseneze cu fetiţa lui, un timp îndelungat, în loc să aleagă o activitate care să le fie ambilor pe plac- ce spuneţi despre a merge la un film, despre a merge în parc cu rolele?

O mamă, în acelaşi sens al discuţiei, va „şurubări” camioane, maşinuţe, un timp scurt fără a-şi pierde interesul. şi ea poate găsi acele activităţi care să se potrivească şi pentru ea şi pentru băiatul său- un puzzle poate fi de preferat, un film la fel.

Bărbaţi şi femei, părinţi şi copii, suntem creaţi să fim şi diferiţi, iar cu cât mai rapid ne acceptăm şi diferenţele, ne asumăm rolurile, cu atât mai echilibraţi vor creşte, pe lângă noi, copiii noştri.
Psihoterapeut Iulia CRUŢ