Provocările adolescenţei, văzute prin ochii adulţilor

Se tot discută despre crizele adolescenţei, despre unele etape dificile pe care le parcurg tinerii din ziua de astăzi * despre unii dintre ei se spune că nu mai respectă valorile, despre alţii că nu au maniere * nu este mereu adevărat şi, la fel ca în multe situaţii, sunt şi exagerări

 

 

 

Ca să poţi vorbi despre valoare şi să o poţi integra în viaţa ta este nevoie să o defineşti. Valoarea este ceea ce dă sens existenţei unui om şi este interiorizat şi pus în practică în mod constant. Elevii, adolescenţii au valorile timpului lor. Ceea ce văd, aud în jurul lor, experimentează în mod constant şi interiorizează se transformă mai apoi în valoare. Dar ce văd, ce aud, ce experimentează? Ceea ce le oferă familia, şcoala, grupul de prieteni, adică tot ceea ce le oferim noi, adulţii din jur. Încă nu ştiu să selecteze, deşi vor să fie independenţi. Conflictul de valori ce poate exista se reflectă mai apoi într-un adolescent plin de controverse, derutat, plin de frică şi furie. „Ca profesor de ştiinţe socio-umane, ştiu că tinerii respectă acele valori pe care le simt ca autentice, adică acele valori aplicate constant de către adulţii din jurul lor. Le putem ţine teorii nesfârşite despre adevăr, dreptate, iubire, dar atâta vreme cât noi, adulţii, alegem minciuna, nedreptatea, inechitatea, tinerii le vor prefera pe acestea din urmă”, a fost de părere Cătălina Costin, profesor la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi psihoterapeut în formare.

Câtă vreme există diferenţe majore, contradictorii între valorile de acasă, cele de la şcoală, cele din grupul de prieteni nu mai este de mirare că adolescenţii nu ştiu ce să aleagă, nu înţeleg ce este autentic şi ajung să-şi însuşească valorile noastre, adică tocmai acele valori pe care noi înşine le renegăm, dar pe care le aplicăm constant sub ochii lor.

Vârstele tinerilor

Adolescenţa cuprinde două faze – una timpurie, între 10-11 sau 13-14 ani, definită ca o perioadă a transformărilor profunde fizice şi fiziologice, a unor conturări complicate a intereselor, aptitudinilor şi concepţiei morale. Această perioadă se numeşte preadolescenţă sau pubertate. A doua perioadă, 13-14 sau 17-18 ani este cea a adolescenţei propriu-zise ce se caracterizează printr-o echilibrare puternică, intimă a concepţiei despre lume şi viaţă, prin clarificarea şi intensificarea elaborării idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective şi voliţionale a personalităţii. Ca adulţi, încă ne dorim acea fetiţă cu codiţe, fascinată de toate poveştile pe care i le citeam şi acel băieţel care îşi găseşte liniştea doar în braţele mamei sale, dar nu înţelegem unde au dispărut dintr-o dată. Deodată, nu mai suntem suficienţi pentru ei, vor mai mult, sunt nemulţumiţi de oamenii mari, îi critică, se ceartă, apar lupte între ei. „Îi vedem cum greşesc şi ne doare, le explicăm cum e mai bine, doar ştim, nu-i aşa? Ei ne critică şi mai mult, se îndepărtează de noi. Comunicăm din ce în ce mai superficial. Unde e problema? Unde e încrederea dintre noi? Noi, ca părinţi, le vrem doar binele, cum de opinia noastră a trecut deodată la capitolul «şi altele»?”, a completat prof. Cătălina Costin. Universul unui adolescent cuprinde din ce mai multe tipuri de relaţii, de situaţii reale, contexte ce-l pregătesc pentru viaţa de adult. Acum învaţă valoarea prieteniei, dar şi suferinţa trădării, emoţia primei iubiri, dar şi durerea dezamăgirii, frumuseţea integrării într-un grup, dar şi preţul renunţării la propria identitate.

Toţi adolescenţii au un bagaj de inocenţă, speranţă, energie, dorinţă de viaţă, cunoaştere, afirmare. Provocarea constă în a-şi armoniza acest potenţial cu valorile pe care le oferă adulţii. „Avem cerinţe din ce în ce mai mari de la ei. Şi ei au aşteptări crescânde de la ei înşişi, dar ce le oferim concret? Nu-i responsabilizăm, dar îi vrem independenţi. Suntem ocupaţi, neatenţi, obosiţi, exigenţi. Nu le acordăm cea mai importantă resursă a noastră, timpul. Ne mirăm apoi că nu mai comunică şi cu noi, că nu au încredere să ne împărtăşească din universul lor. Pentru adolescentul de astăzi, adoptarea şi interiorizarea valorilor autentice sunt o provocare. Adulţii din jurul lui nu pun în aplicare constant valorile pe care le susţin teoretic şi cum va şti adolescentul să aleagă atâta vreme cât noi suntem inconstanţi, fricoşi, delăsători?”, a atras atenţia prof. Cătălina Costin.

Problemele adolescenţilor sunt cele specifice vârstei, legate de identitate, autocunoaştere, conştientizarea propriei valori, gestionarea conflictelor. Unii sunt anxioşi când e vorba de relaţii, de prietenii, de regulile nescrise ale unui grup din care ar dori să facă parte. Alţii întâmpină probleme cu lipsa de sprijin din partea familiei. Aproape toţi îşi pun întrebări cu privire la viitorul lor profesional, sunt derutaţi, unii îşi doresc să plece în străinătate, ca părinţii lor, în timp ce alţii privesc această alternativă ca un eveniment iminent, dar negativ. Soluţiile pot impune implicarea colegilor, a familiei, a unui consilier şcolar.

 

„Ştiu că tot ce le transmit elevilor mei chiar le este de ajutor, dar nu-mi fac iluzii. Fac tot ce ştiu eu că este important, le insuflu valori în care eu cred, le ofer activităţi extraşcolare care să promoveze autenticitatea, dar sunt conştientă că există şi alte experienţe în viaţa lor, generate de familie, prieteni, pe care le-ar găsi mai interesante, mai utile. Rolul meu este să le ofer alternative, dar ei aleg” - prof. Cătălina Costin