Restaurant gourmet

 Restaurant gourmet

 

Mircea Pitulov nu doarme niciodata, chiar si atunci cand da impresia ca o face. La fel, nici nu merge in vreo excursie doar pentru interesul propriu de a se simti bine. El testeaza in permanenta ca sa mai poata scrie inca un articol.

De data asta Mircea Pitulov a zburat pana in Olanda, tara in care toate magazinele de suveniruri seamana cu un sex shop, iar branza pute ingrozitor. Acolo a batut peste 100 de km ca sa ajunga in Delft, un oras inselator care pare decorul unei reclame de Craciun la Coca Cola. Delft-ul are in zona pietonala canale luminate cu beculete, are un albastru vestit in toata lumea si piete pietruite in fata bisericilor gotice care sunt la fel de vechi, chit ca una se numeste catedrala noua si alta catedrala veche.

Intr-o astfel de piata, chiar in fata Domnului protestant, a aflat Mircea Pitulov ca olandezii intind gradul de perversiune la nesfarsit. Hotarat sa inchida gura prietenei lui cu niste fripturi sanatoase, niste cartofi prajiti si o bere belgiana la fel de tare ca un vin, a ales cel mai promitator din cele 50 de restaurante care se aflau in piata centrala. In usa trona un afis mare cu meniu complet pentru 18,99 eur. Asta l-a bucurat deosebit pentru ca dl Misu nu plateste deloc bine si angajatii Times sunt cam flamanzi, nefiind inca invitati la conferinte de presa.

Cum intra pe usa il izbeste un al doilea panou, de data asta scris in olandeza. Il ignora din ignoranta si urca relaxat scarile, ca sa aleaga un loc mai cu mot chiar deasupra canalului. Restaurantul era frumos aranjat, cu mult spatiu intre mese, cu geamuri care iti permiteau sa vezi ce se intampla in casele vecinilor si beneficia de niste chelneri serviabili.

Prea serviabili chiar.
Unul i-a sucit cu totul capul credulei prietene al lui Pitulov. I-a explicat cum ca au nimerit in cel mai gourmet restaurant din oras, unul din acelea care concep pe loc o mancare fantezista ghicind preferintele clientilor din pozitia corpului si culoarea ochilor. Apoi o produc pe loc si o aseaza pe farfurii imense folosind tot felul de frunze, bilute si betisoare astfel incat sa iasa o opera de arta, din pacate trecatoare.

Ce vor manca? Surpriza, spune chelnerul zambind gales.

Pitulov a primit niste salam de la magazin, frumos indesat pe niste bete din lemn si asortat cu morcov ras. De unde o fi aflat magarul ala de chelner ca el mananca numai salam de alimentara?, s-a intrebat Pitulov al nostru inciudat. Si apoi a calculat cat il costa felia de salam si a simtit un gol profund in suflet.

A avut un flash-back cu gustul branzei topite produse in Romania inainte de Revolutie, dupa care a poftit la niste sarmale ca o femeie gravida.

Prietena lui Pitulov a fost, asemenea, tratata dupa cum merita: i s-au adus bucate din peste cu carne alba si moale, cu gust nedefinit, cu sosuri necunoscute. Chelnerul a stat sa ii explice fiecare fel cum era facut iar Pitulov observa de pe margine si saliva dorindu-si sa fi fost si el ceva mai rafinat. Nefiind insa si-a scos parleala cand a ajuns la Bucuresti si a terminat 15 sarmale la o masa.

www.trombon.ro