Sănătate şi savoare cu ajutorul curcuminei

Condimentul este folosit de mii de ani în bucătăria indiană şi asiatică * în Europa a pătruns de puţin timp, însă a reuşit să ocupe un loc important

Cunoscută de mai bine de 4.000 de ani, curcuma este un condiment extras din rădăcina plantei Curcuma Longa, care se cultivă în India şi Asia de Sud Est. După ce sunt uscaţi şi măcinaţi, rizomii se transformă într-o pudră de culoare galben-portocalie uşor picantă, ce condimentează şi colorează în acelaşi timp. În India se consuma 1,5 - 2 g de curcuma zilnic în diverse feluri de mâncare. Se foloseşte mai ales în amestec cu alte condimente într-un mix denumit curry, omniprezent în bucătăria indiană. Chinezii şi arabii folosesc curcuma demult timp, iar occidentalii o utilizează în industria alimentară ca aditiv (E100) pentru colorarea naturală a unor produse ca unt, muştar, prăjituri, lichioruri, brânzeturi, aluaturi, sosuri.

Darurile curcuminei

Principalele beneficii ale plantei sunt atribuite curcuminei, o substanţă cu o puternică acţiune antioxidantă ce se găseşte în proporţie mare în compoziţia ei (peste 90%). Antioxidanţii sunt substanţe naturale cu proprietăţi benefice pentru organism, având un rol protector în bolilor cardiovasculare, anumite cancere şi alte boli legate de îmbătrânire. Într-un top al alimentelor în funcţie de conţinutul lor în antioxidanţi, curcuma se situează pe locul cinci. Având capacitatea de a inhiba producţia de citokine, compuşi care stau la baza proceselor inflamatorii, curcumina este considerată cel mai puternic antiinflamator natural cunoscut până în prezent, cu o putere comparabilă cu a cortizonului. În Europa, se utilizează în principal ca antalgic, sub forma de suplimente alimentare pentru îngrijirea durerilor articulare, existente în farmacii sub diferite denumiri comerciale. Se pare că eficienţa curcumei în prevenirea şi tratarea deficitelor cognitive asociate bolii Alzheimer s-ar datora tocmai acestei însuşiri a curcuminei.
În preparatele culinare se utilizează tradiţional pentru stimularea digestiei, în special pentru creşterea secreţiei biliare şi pentru tratarea unor afecţiuni gastro-intestinale inflamatorii. S-a demonstrat că extractul de curcumină inhibă secreţia acidului gastric, putând împiedica astfel apariţia ulcerului gastric. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recunoscut oficial aceasta proprietate terapeutică a curcuminei.

Folosită periodic în alimentaţie, protejează organismul de mulţi factor nocivi. Sunt multe moduri de a o consuma, cu orez, cartofi, linte şi peşte sau în maioneză, supe şi ciorbe. Merge destul de bine cu legume (dovlecel, morcov, vânată) şi sporeşte savoarea preparatelor cu sosuri. Curcuma poate fi adăugată şi în aluaturi, biscuiţi şi prăjituri.