Scrierea terapeutică, drumul către tine însuţi

Una dintre sugestiile oricărui consultant în resurse umane sau dezvoltare personală este jurnalul *sfatul nu este nou, iar jurnalul este unul dintre cele mai vechi sisteme de comunicare cu tine însuţi * în fapt, totul se reduce la împărtăşirea emoţiilor în faţa colii de hârtie atunci când ne confruntăm cu propriile trăiri * procesul, cunoscut şi sub formula de scriere terapeutică, are multiple beneficii 

Trăim zilnic o sumedenie de emoţii (bucurie, milă, frustrare, revoltă, iubire etc), generate de persoanele pe care le întâlnim, situaţiile cu care ne confruntăm. Toţi suntem marcaţi de oameni, de locuri, de evenimente care au generat în noi emoţii, amintiri, care ne-au modelat viaţa, uneori fără să fim conştienţi de asta. La un moment dat dorim să înţelegem cum ne-au modelat, cum ne-au marcat, vrem să trecem peste unele situaţii. Prin scrierea terapeutică, re-analizăm momentele trecute, ne detaşăm de ceea ce ne-a afectat negativ şi începem să înţelegem ce ni s-a întâmplat, putem vedea şi partea frumoasă a unei situaţii nedorite poate.
Destăinuirile în faţa colii de hârtie
La o astfel de terapie poate apela orice persoană care se simte confortabilă cu ideea condeiului pe post de partener. „Oamenii sunt fiinţe sociale, comunicative şi simt nevoia să comunice, să povestească, să verbalizeze sub o formă sau alta ceea ce i-a impresionat. Şi atunci unii aleg să o facă verbal sau în scris, ocazie cu care sunt mai atenţi, mai conştienţi în exprimare, au timp să ruleze în memorie momentul, să desprindă esenţialul, iar forma, stilul de redactare ţine de fiecare, în funcţie de talent. Unii publică în medii mai mult sau mai puţin largi ce au scris şi în acest fel pot primi şi feedback-ul audienţei, fapt ce poate fi benefic”, a explicat Cristian Knacoschi, manager în domeniul farmaceutic şi un aplicant şi susţinător al scrierii terapeutice.
Pentru cei care vor să apeleze la această metodă este important de ştiut că există şi cursuri, seminarii, însă de cele mai multe ori, începi pur şi simplu, că aşa îţi vine. „Sigur, e mult mai eficient să o faci în cadru organizat, în acest fel creşte gradul de conştienţă, dar dacă nu întâlneşti un terapeut sau un grup organizat, nu înseamnă că nu trebuie să scrii”, a fost sfatul lui Cristian Knacoschi.
Fii eroul trăirilor tale
Cu toţii povestim, iar istorisile sunt o parte importantă a vieţii noastre. Uneori nu ne dăm seama că, atunci când povestim o facem nu numai pentru a comunica, pentru a-i influenţa pe ceilalţi, pentru a transmite un mesaj, ci şi pentru a ne cunoaşte mai bine. Cel care scrie, cu intenţia de a fi publicat sau nu, o face pentru că simte nevoia de a scrie, dar au nevoie să-şi spună povestea şi cei care nu au fost îndrumaţi să scrie. „Atunci când scriem, timpul este suspendat. Poate că este cel mai recognoscibil moment trăit aici şi acum, moment în care aducem în noi tot trecutul şi tot viitorul, toate aspectele noastre și avem un acces miraculos la Sinele Superior şi la umbra noastră. Nu este exclus să descoperim de unde vin vocile pe care le auzim uneori în mintea noastră”, a spus terapeutul Vlad Popescu, iniţiator al unui program de scriere creativă.
A povesti unei coli de hârtie experienţe, sentimente, oameni şi relaţia cu ei este adesea mai mult decât a ne destăinui unui prieten. Scriind, mintea va fi obligată la a ordona cât de cât idei care altfel se îngrămădesc uneori de-a valma toate o dată. „E un alt mod de a ne pune ordine în gânduri, dacă vreţi. Scriind, putem deveni mai conştienţi de gândurile noastre pentru că noi, adesea, nu prea ştim, nu suntem foarte conştienţi cum, plecând de la un singur gând, ţesem scenarii care produc reacţii emoţionale”, a completat psihoterapeutul Iulia Cruţ.
Odată încredinţate hârtiei, unele din experienţele şi gândurile noastre rămân fără puterea de a ne afecta în sens negativ, ca şi cum prin scris am elibera din noi lucruri pe care altfel nu le putem gestiona. Specialiştii recomandă jurnalul, un instrument extrem de util. Recitindu-l din când în când, am putea observa cum dincolo de mai multe roluri pe care le avem în viaţă (soț, soţie, părinte, angajat), suntem mai mult decât rolurile noastre. Unui jurnal îi putem destăinui ceea ce, din diverse motive, nu putem spune nimănui altcuiva. Iar asta poate constitui în sine un proces de eliberare.
Maura Anghel

„Ca redactor, am citit multe manuscrise, ale unor debutanţi sau ale scriitorilor consacraţi. Ca terapeut, am auzit multe poveşti spuse de oameni care aveau nevoie de vindecare fizică, emoţională, mentală sau spirituală. Negociind textele şi poveştile am reuşit să-i ajut pe unii să publice, pe alţii să se vindece. Oricum să se cunoască mai bine. Scrierea terapeutică este un instrument de auto-cunoaștere, o altă cale către vindecare, trezire, iluminare” – Vlad Popescu