Sfatul psihologului Mi-e dor de mine! O cale a regăsirii

La fiecare întâlnire cu propria fiinţă devii mai conştient de cine eşti . Devii conştient de ceea ce vrei să faci cu viaţa ta ca la final să priveşti cu seninătate şi gratitudine, mulţumindu-ţi ţie pentru că ai fost prezent 

De câte ori nu te-ai gândit că eşti departe, atât de departe de tine că nici măcar tu nu te mai poţi atinge? Că ochii tăi te caută, că urechile tale vor să te audă, că ţi-ai uitat mirosul şi că nu mai ştii ce gust ai? Te întrebi de când te-ai pierdut şi cum ai ajuns aici...
Aceasta e povestea multor oameni, femei şi bărbaţi deopotrivă, care-şi încep căutarea în cabinetul unui psihoterapeut, dorind cu ardoare să se regăsească. Şi aşa începe călătoria prin ungherele sufletului, o călătorie deseori dureroasă, dar în acelaşi timp binecuvântată de bucuria reîntâlnirii cu sine.
Bronnie Ware, o australiancă a cărui job a fost, o bună parte din viaţa sa, de asistentă medicală în îngrijiri paliative, a scris cartea „Cele mai mari 5 regrete ale persoanelor aflate în pragul morţii: O viaţă transformată de trecerea în nefiinţă a celor dragi”, inspirată fiind de poveştile oamenilor de care avea grijă. La marea trecere, întrebaţi fiind despre ce fel de regrete au sau orice lucru pe care l-ar face diferit, oamenii au oferit răspunsuri care au scos la suprafaţa diferite teme comune.
Primul regret este „Mi-aş fi dorit să trăiesc viaţa pe care mi-o doream, nu cea pe care şi-o doreau cei din jurul meu”. Din momentul în care ne naştem, privim la părinţii noştri, la semeni, la profesori pentru a şti ceea ce trebuie să facem în viaţă. De multe ori, pierdem din vedere ceea ce ne dorim, încercând să împlinim aşteptările celor din jurul nostru.
Al doilea regret este „Mi-aş fi dorit să nu fi muncit la fel de mult”. Există multe lucruri care ar trebui să facă parte din viaţa noastră, dar pe care le ignorăm sau sperăm să le putem substitui prin carieră. Deşi a munci şi a fi responsabil sunt calităţi de apreciat, uneori trebuie să ne relaxăm şi să facem şi lucruri care ne ajută mai mult să creştem.
Al treilea regret enunţat de Bronnie este „Mi-aş fi dorit să am curajul să-mi exprim sentimentele”. Fie că nu ai exprimat sentimentele de iubire, de prietenie, fie că nu ai mărturisit criticile pe care le-ai avut, această atitudine nu produce decât suferinţă pe termen lung.
Al patrulea regret este „Mi-aş fi dorit să păstrez legătura cu prietenii mei”. Acest regret are în centru lipsa motivaţiei de a face din relaţii prioritatea vieţii şi, în consecinţă, ignorarea tuturor mijloacelor de a păstra legătura cu cei dragi.
Cel din urmă regret este „Mi-aş fi dorit să îmi îngădui să fiu fericit’’. Bronnie Ware arată că cei mai mulţi oameni nu-şi dau seama decât la finalul vieţii că fericirea este o alegere. Alegând să fim fericiţi, putem decide să facem acele lucruri care ne hrănesc, care ne aduc satisfacţie, care ne împlinesc personal şi spiritual.
Tot ceea ce a scris Bronnie Ware este un instrument valoros de motivare pentru a ne reîntoarce acasă, în adâncul din noi, ca să nu mai stăm departe şi să nu mai uităm că Suntem şi că Putem să ne Conectăm cu Viaţa!
Psihoterapeut Irina Rusu

Viaţa este o alegere. Este VIAŢA TA. Alege-te pe tine şi nu lăsa dorul să se aştearnă peste Fiinţa Ta Minunată!