Şi părinţii au nevoie de Recreaţia Mare

Ca să putem fi în echilibru cu tot ce este în jurul nostru este nevoie să ne rupem uneori de cotidian şi să ne facem o curăţenie interioară * alungaţi gândurile şi grijile şi zâmbiţi mai des mai ales dacă aveţi copii

Nici un doctor nu îşi poate îngriji pacienţii dacă el însuşi nu este în formă, dacă nu reuşeşte să se îngrijească de sine. Nu pe termen lung. La început poate fi mai rezistent (când e mai tânăr ), poate duce pe picioare o răceală şi în acelaşi timp să-şi facă meseria cu brio. Când timpul şi preocupările trec peste doctorul ce nu s-a preocupat prea mult de sine, rezistenţa lui scade, iar din omul care îi îngrijea pe alţii devine pacient.
Poate că ni se pare firesc să fie aşa, normal că trupul fizic are limitele sale, uneori, tocmai din necesitatea de a ne opri, ne semnalează să facem asta şi prin boală.
În meseria de părinte nu este la fel de uşor să ne luăm pauză, să ne oprim din a veghea asupra copiilor, din a ne preocupa echilibrul lor, din a ne strădui să facem astfel încât să nu le lipsească tot ceea ce credem că au nevoie. Din aşa multă străduinţă, cu uşurinţă uităm de noi, ne putem noi înşine dezechilibra, lipsi de un timp necesar doar pentru noi. Ceea ce transmitem copiilor când noi nu suntem în echilibru poate aduce echilibru? În mică măsură, la fel cum doctorul bolnav, când e mai tânăr duce mai uşor pe picioare răceala. Dar când nu mai e nici foarte tânăr şi plin de preocupări? Oboseala, grijile, preocupările noastre se transmit copiilor ca stare, ca energie, în afara cuvintelor pe care noi le rostim. Atitudinea, tonul vocii şi până la urmă, ochii transmit mai mult decât cuvintele, oricât ne-am strădui. Iar copiii simt şi ei, uneori mai clar decât adulţii.
De fapt, tocmai a ne opri din când în când să ne acordăm nouă timp, o pauză, a ne dedica din acest timp o „felie” pentru reechilibrarea proprie, acesta ar fi un beneficiu adus şi copilului. Noi vom putea zâmbi din toată inima când ajungem lângă copii după ce ne-am acordat sufletului propriu acel timp de care fiecare fiinţă are nevoie pentru a simţi viaţa din plin. Vom transmite echilibru atunci când avem noi înşine echilibru.

Citeşte şi: Chiar „necondiţionat”?

Psihoterapeut Iulia CRUŢ

Mi se întâmplă să aud cum a ne face timp pentru noi pare un act de egoism, ca şi cum am comite o nedreptate, ca şi cum am „rupe” din timpul pe care îl foloseam pentru copii în folosul nostru.

„Este vremea ca părinţii să-şi înveţe de timpuriu copiii că tocmai diversitatea înseamnă frumuseţe şi putere” - Maya Angelou