Somon la grătar cu sos meunière
Dimensiune font:
Puriştii terminologiei gastronomice (printre care, de obicei, mă număr şi eu) vor cam strâmba din nas citind reţeta de mai la vale. Pentru că, de fapt, nu prea există sosul ăsta al morăresei (că asta înseamnă sos meunière), ci este vorba mai mult despre un mod de preparare, în care peştele (întreg, felii sau fileuri) se tăvăleşte prin făină, se prăjeşte în unt, se pune în farfurie şi se stropeşte cu zeamă de lămâie, unt proaspăt, încins până îşi schimba culoarea (beurre noisette), după care se presară cu pătrunjel tocat şi, eventual (mai ales dacă peştele e gras), cu capere.
Mda, cam nesănătos, totuşi. Aşa că, fără să schimbam prea mult gustul mâncării, zic că ne putem purta mai omeneşte cu stomacurile noastre, optând pentru versiunea mai uşoară care urmează. Şi liberi sunteţi să vă botezaţi oricum veţi dori mâncarea, după cum puteţi înlocui somonul cu orice alt peşte, dacă aveţi certitudinea că-l veţi putea întoarce pe grătar fără să-l rupeţi.
Aşadar, înarmaţi-vă cu
rondele de somon (1-2 de persoană, depinde cât sunt de mari),
100 g unt,
zeamă de la o lămâie,
1 lingură de pătrunjel, tocat mărunt,
2-3 linguriţe de capere, bine scurse,
ulei,
sare şi piper.
Presăraţi peştele cu sare şi lăsaţi-l să stea aşa vreo oră.
Încălziţi la foc mic untul într-o crăticioară până se topeşte (sigur că puteţi să-l încingeţi până îşi schimbă culoarea, dar eu mă ţin în continuare de varianta light), luaţi-l de pe foc, turnaţi zeama de lămâie, săraţi, piperaţi, bateţi cu telul până se omogenizează, presăraţi pătrunjelul şi caperele, mai amestecaţi un pic şi cu asta basta, lăsaţi-l deoparte (puteţi sa-l puneţi într-un termos, dacă mai durează mult până-i gata masa).
Întoarceţi-vă la peşte, tamponaţi-l uşor cu hârtie absorbantă, ungeţi-l cu puţin ulei (cât să nu se lipească, nu mai mult) şi puneţi-l pe grătarul încins bine (da, poate fi şi unul de-ala de pus pe aragaz, gen tigaie cu ridicături). Frigeţi-l cam 3-4 minute pe fiecare parte (depinde de tăria focului, de grosimea feliilor şi de gustul personal), fără să uitaţi nici o clipa că, dacă îl ţineţi prea mult, se va transforma în cauciuc.
Puneţi-l pe farfurii (de preferinţă încălzite), aşezaţi lângă el o garnitura după plac (după cum vedeţi şi-n poză, eu votez pentru cartofii natur), turnaţi deasupra sosul şi serviţi imediat.
A, şi era să uit. Dacă vă împinge totuşi demonul curiozităţii să căutaţi pe net sosul morăresei, vă anunţ de pe acum ca veţi găsi destule variante americăneşti de sos meunière, absolut înfiorătoare şi teribil de indigeste. Plus că mai intervin în naraţiune şi sosul Worcestershire, başca Tabasco, de parca am face Bloody Mary şi nu o biată zeamă de parfumat delicat peştele. Treaba lor.
costachel.ro
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau