Souvlakia, adică frigărui greceşti

Spre deosebire de frigăruile făcute, în diferite variante, cam pe tot mapamondul, cele greceşti, adică souvlakia (singular: souvlaki), au avut onoarea să fie amintite şi în operele clasicilor antichităţii elene: Aristofan, Xenofon, Aristotel şi încă alţii. Trebuie precizat totuşi că, pe vremea aceea, se chemau altfel, adică ὀβελίσκος (obeliskos), diminutiv al lui ὀβελός (obelos), care, pe lângă înţelesul valabil şi azi de „stâlp ascuţit de piatră”, îl mai avea şi pe cel de „frigare”. Numai că, de la latinescul subula (=cuţit) a apărut şi grecescul σούβλα (souvla, =frigare) şi de aici n-a mai fost decât un pas până la diminutivul souvlaki.
Întorcându-ne însă la frigăruile noastre, să mai notăm doar, înainte de a ne apuca de treabă, că ele sunt astăzi extrem de răspândite în zona vechii Elade, ajungând chiar, dacă nu chiar fast food, atunci cu siguranţă mâncare de stradă. Se fac într-o grămadă de variante, având la bază carnea de porc (tradiţional), pui, miel, vită, chiar şi peşte, marinată sau nu, şi, de cele mai multe ori, legume. Iar o versiune (de servire) care trebuie musai menţionată este Pita Souvlaki, în care într-o pită se pune conţinutul frigăruii şi se adaugă musai tzatziki, eventual cartofi prăjiţi, roşii proaspete, felii de ceapă etc.
Şi gata cu poveştile, e timpul să notăm că avem nevoie de
1 kg carne slabă de porc (sau, după cum spuneam, viţel, miel, pui),
100 ml ulei de măsline,
oregano,
boia (facultativ)
sare,
piper,
3 ardei graşi,
3 roşii,
4 cepe, nu prea mari.
Tăiaţi carnea cuburi şi puneţi-o la marinat 3 ore într-un sos făcut din ulei şi condimentele menţionate (sarea nu aici, la sfârşit). Scurgeţi-o bine şi înfigeţi-o în frigărui, alternând cu bucăţele de legume. Frigeţi souvlakia pe grătar, ungându-le din când în când cu marinata parfumată.
Serviţi-le fierbinţi, în pită sau nu, cu ce garnituri poftiţi (dar ar fi tare păcat să lipsească tzatziki-ul).
costachel.ro