Totul despre atacul de panică

Banii şi grijile de zi cu zi sunt câteva dintre cauzele atacurilor de panică, de care se plâng tot mai multe persoane * psihologii susţin că astfel de stări sunt mai întâlnite la cei care locuiesc în mediul urban şi duc o viaţă stresantă

 Atacul de panică apare brusc şi ia forma unor stări de frică. Omul este neliniştit, respiră greu, are palpitaţii, ameţeli, tremură şi este cuprins de o frică inexplicabilă de moarte. Starea vine din interpretarea greşită a unor reacţii fizice şi din atribuirea unei dimensiuni catastrofice a simptomelor, ceva de genul „dacă îmi bate inima mai tare, înseamnă că sunt grav bolnav”. Panica are şi elemente emoţionale, iar persoanele care au astfel de atacuri au o sensibilitate sporită în receptarea şi interpretarea simptomelor corpului propriu.
Elementul central al unui atac de panică este frica, o emoţie puternică sau trăire care face referire la gânduri, decizii de viaţă şi acţiuni care izolează, tranşează şi care rup o parte dintr-un întreg. Frica poate duce la haos, aşa că trebuie să învăţăm cum trebuie să funcţionăm în afara acestui sentiment ce poate avea valenţe distrugătoare şi în planul sănătăţii.
Aparent, atacul de panică vine din senin. Brusc, fără nici un motiv aparent, persoana simte un nod în gât, are senzaţia de sufocare. Inima începe să-i bată din ce în ce mai tare, îi transpiră palmele, ameţeşte, crede că va muri ori că i se va întâmpla o nenorocire. Simte că pierde controlul şi este copleşită de această stare.
De multe ori, cel care suferă atacuri de panică ajunge la camera de gardă, convins că este grav bolnav. Dacă investigaţiile îi demonstrează că este sănătos şi medicul nu îi explică faptul că a suferit un atac de panică, reapare teama de boală pentru că nu găseşte cauza suferinţei.
Atacul de panică este pornit din interior, este o stare accentuată de frică, sentiment ce poate fi stăpânit. Cu cât frica este mai mare, cu atât va deveni simptomul mai puternic. Aici apare un cerc vicios – cu cât simptomul este mai puternic, şi frica este mai pronunţată. Tendinţa de a exagera în astfel de momente ne împiedică să percepem în mod real timpul şi dimensiunea tulburării.
În cazul unui atac de panică, trebuie să încercăm să înţelegem de unde a apărut emoţia, apoi să încercăm să ne relaxăm. Astfel, corpul nu mai reacţionează ca în starea de panică, iar creierul nu mai interpretează că se întâmplă ceva grav în organism. În lipsa interpretării greşite, nu se mai transmite starea de anxietate.

Citeşte şi: Ce mesaj ne transmite depresia

Psihoterapeut Mihaela Gheran Palade

În general, astfel de atacuri apar în starea de relaxare a organismului şi de multe ori noaptea, în timpul somnului. Nu există o anumită vârstă la care apar astfel de stări, fiind întâlnite atât la copii, cât şi la adulţi.