Traumele copilăriei ne pot bloca potenţialul

De multe ori v-aţi simţit captivi într-o situaţie şi nu aţi ştiut cum să reacţionaţi ori aţi retrăit aceeaşi poveste tristă şi v-aţi întrebat de ce * s-a întâmplat poate să vă întrebaţi de ce întâlniţi parteneri de viaţă ori de proiecte cu trăsături comune, cu aceleaşi obiceiuri, bune sau greu de acceptat * răspunsul este legat de programele de viaţă pe care le derulăm continuu, multe dintre ele impregnate încă din copilărie * analizând trecutul putem obţine răspunsuri pentru rezolvarea eventualelor conflicte din prezent sau pentru îmbunătăţirea rezultatelor

Sintagma cu importanţa celor şapte ani de acasă este foarte valabilă în orice domeniu al vieţii, fie personal, fie în carieră. Mulţi s-au întrebat cum este posibil ca trăirile din prima copilărie să le afecteze parcursul profesional, iar răspunsul îl găsim în prelegerile multor specialişti în psihologie, ştiinţele educaţiei, sociologi, preoţi.
Potrivit teoriilor medicului egiptean Menis Yousry, autorul unui program performant de dezvoltare personală, oamenii sunt făcuţi ca în primii şapte ani de viaţă să înregistreze toate informaţiile din exterior fără a avea abilitatea de a pune întrebări legate de corectitudinea afluxului de date. Situaţia se schimbă în momentul în care începe să se dezvolte ego-ul personal, când cei mici încep să pună întrebări, să se certe cu cei din jur. „Părinţii voştri au făcut o treabă minunată – v-au oferit convingerile lor, iar voi le-aţi preluat. Cu toţii le-am preluat. Nu au greşit, v-au dat credinţele lor fiind convinşi că sunt cele mai bune, aşa cum au primit şi ei. Până la un punct, convingerile voastre sunt imaginea pe care v-aţi făcut-o asupra lumii în funcţie de ce aţi primit. Situaţia se schimbă în momentul interacţiunilor cu factorii externi – mergem la şcoală, intrăm în relaţii, întâlnim anumite persoane care au alte imagini date de alte convingeri. Aici apare interacţiunea – voi vreţi să-i învăţaţi să trăiască după regulile voastre, iar ei după ale lor. Amândoi aveţi dreptate, nu reuşiţi să vă armonizaţi, iar de aici pleacă toate conflictele dintr-o relaţie”, explică Menis Yousry pe siteul fundaţiei pe care o coordonează.

Citeşte şi Construieşte relaţii armonioase cu forţa gândului
 

Banca de date secrete
Informaţiile din primii ani sunt bine stocate în subconştient. Pe unele le cunoaştem, le folosim ori am renunţat la ele fiindcă nu ne-au fost de ajutor, pe altele le apărăm inconştient. Cum ne putem da seama de ceea ce este stocat în subconştient? „Uitaţi-vă la rezultatul pe care îl produceţi în lume - aceasta este subconştientul vostru. Dacă intru mereu în conflicte, dacă eşuez în multe proiecte ori dimpotrivă, dacă mi se întâmplă numai lucruri frumoase, acestea sunt reflexia subconştientului meu. Ce facem când lucrurile merg rău? Dăm vina pe alţii. Nu suntem dispuşi să spunem sau recunoaştem că tot ceea ce ni se întâmplă ne creează lumea de afară”, a atras atenţia Menis Yousry.
Cum adunăm programe negative? La naştere, omul nu ştie nimic despre el. Partea dreaptă a creierului este conectată la sistemul nervos, deci la corp, şi aşa aflăm informaţii despre lume de la cei din jur pe care le stocăm şi în trup, în fascii. Se întâmplă uneori ca în jurul bebeluşului să fie oameni nefericiţi şi el învaţă că lumea este un loc nesigur, care produce durere. În jurul copilului ajung şi persoane echilibrate, care îi transmit sentimente frumoase, iar cel mic află că există şi bine în jur. În tradiţia ortodoxă există cele trei ursitoare, care îi vor dărui copilului tot ce va avea nevoie în viaţă. „Aceste informaţii le vom stoca în subconştient. Unele sunt frumoase, altele dureroase şi le vom ascunde fiindcă ne vom simţi răniţi. Vom închide rănile şi vom purta traume de-a lungul vieţii. Fie uităm, fie ne temem să privim înăuntru. Ei bine, la un moment dat trauma iese la suprafaţă, de obicei într-o criză, şi dacă suntem atenţi şi recunoaştem că am purtat cu noi convingeri care nu ne aparţin, o vindecăm. Dacă nu, o luăm de la capăt şi ne întrebăm de ce nu avem succes. Fiindcă nu suntem fericiţi. Fericirea este secretul pentru orice”, a explicat Daniela Bercu, terapeut şi consilier de dezvoltare personală.

Citeşte şi Cum renunţăm la autosabotaj

Ridică zidiri cu sufletul!

Acesta este momentul în care ar trebui să înţelegem că nu putem construi nimic trainic doar folosind inteligenţa cognitivă, adică doar din cunoaştere. Este adevărat că este cea mai simplă şi mai directă metodă – afli cum se face un lucru, înveţi, repeţi, pui în practică şi obţii rezultate care nu mereu aduc şi mulţumire sufletească. Aici intervin inteligenţa emoţională şi cea spirituală, felul în care ne percepem noi înşine, valoarea pe care o oferim acţiunilor şi sensul pe care îl dăm vieţii. Munca cognitiva e uriaşă, e foarte buna, dar complementară. Nu poate funcţiona singură. Suntem motivaţi de scopuri împlinite, dar nu mereu aduc şi mulţumirea interioară. De fapt, intelectul este sclavul emoţiilor. Partea dreaptă a creierului îi dă instrucţiuni celei stângi şi astfel luăm decizii. Emoţional, adică. Putem lucra doar pe intelect şi să suprimăm emoţiile, dar vom face o greşeală imensă. Soluţia este corelarea dintre cele două elemente.
Pe această temă există foarte multe recomandări, dar toate se rezumă la câteva sfaturi simple – priviţi în jur, priviţi la voi şi înlăuntrul vostru, stabiliţi care sunt convingerile care vă aparţin şi care sunt preluate de la familie, de la parteneri sau pur şi simplu de la oameni cu care aţi avut interacţiuni chiar minimale, apoi decideţi ce şi cum vi se potriveşte. Veţi şti că aţi ales corect doar în momentul în care veţi simţi starea de linişte interioară dublată de rezultatele exterioare – familii fericite, afaceri de succes, cariere înfloritoare.