Trucuri pentru vopsirea ouălor

Oricât de comode sau de ocupate ar fi gospodinele şi oricât de simplu pare să cumperi bunătăţile pascale direct din supermarket există încă un ritual pe care doamnele se simt datoare să îl îndeplinească acasă, cu propriile mâini: vopsirea ouălor pascale

Pentru ca oaspeţii să fie pur şi simplu uluiţi de rezultat există câteva metode uşor de aplicat, inspirate din cele utilizate de bunicile noastre pentru realizarea ouălor încondeiate. Pentru aplicarea lor este nevoie doar de puţin timp, de oarecare răbdare şi nu se vor folosi în nici un caz vopselele tipografice, ci coloranţi speciali pentru ouă, nontoxici, care se dizolvă în apă.

În Bucovina, gospodinele vopsesc şi acum ouă „înflorite”. Se folosesc ouă mari, bine spălate cu detergent şi clătite, fierte în apă sărată, care se păstrează în apa fierbinte în care au fiert. Pe coaja umedă şi fierbinte a fiecăruia, pe rând, se aplică frunze mici şi subţiri (de pildă trifoi, fire de iarbă), cu codiţa spre exterior, fără a se acoperi oul complet. Ulterior este legat cu grijă, strâns, peste frunze, într-o bucată de... ciorap subţire de damă sau tifon foarte rar şi scufundat în vopseaua fierbinte preparată separat conform instrucţiunilor de pe plic.

Pentru accentuarea culorii, în vopsea se adaugă de obicei sare şi oţet. După circa 5-8 minute oul îmbrobodit este scos pe un ziar, lăsat să se scurgă şi după ce s-a răcorit puţin poate fi „desfăşat” cu grijă din bucata textilă, înlăturându-se pe rând frunzuliţele, cu mare atenţie. Rezultatul este un ou colorat, pe suprafaţa căruia urmele de frunze rămân albe ori colorate foarte puţin. După ce vopseaua s-a uscat, o lustruire a ouălor cu o bucată de cârpă moale înmuiată uşor în ulei le transformă în veritabile splendori pentru masa pascală, pe care, spre deosebire de ouăle încondeiate cu migală, mesenii le pot ciocni fără teamă.

O altă variantă a aceluiaşi procedeu o reprezintă ouăle marmorate. Se folosesc, în loc de frunze, cojile uscate de ceapă albă şi roşie, în care se înfăşoară oul fierbinte aproape complet. Legarea în ciorap se face mai lejer şi se scufundă obligatoriu în vopsea cât mai caldă, pentru ca şi cojile de ceapă să elibereze propria culoare. După eliminarea ambalajului textil şi a cojilor, oul apare ca o bucată de marmură colorată bizar. Cele mai bune rezultate se obţin prin folosirea de vopsele albastre sau verzi, nu prea intense. Finisarea se face în acelaşi mod sau se poate recurge la metoda ţărănească foarte eficientă a frecării oului cu o bucăţică de slănină.