Un dram de curaj

Dacă ne-am privi sufletele cu un dram de curaj am şti că dincolo de ce considerăm că este urât în viaţa noastră suntem tot noi, cu alegerile noastre, cu obiceiurile noastre de fiecare zi, cu gânduri care ne întreţin frici, temeri de consecinţe, dorinţe. Am observa că nu alţii sunt vinovaţi, că am primit multe şanse, că suntem binecuvântaţi cu multe daruri către care privim prea puţin, prea rar. Curajul de a sta faţă în faţă cu noi este spovedania tăcută în care care recunoaştem ceea ce suntem, chiar dacă, la început, nu ne place ce descoperim. Cui îi place să admită că ar fi putut să aleagă altfel, să facă altfel? Nu e uşor, nu e plăcut, aproape că nu e suportabil prin bagajul de vină cu care ne încărcăm după un prim pas către adevărata noastră fiinţă. Dar cum să ştim să facem altfel dacă întâi nu ne recunoaştem sentimentele şi intenţiile care au stat la baza acţiunilor noastre? Cum să facem faţă necredinţelor noastre dacă ne prefacem că nu sunt în noi, hrănind frica? Când închidem ochii în faţa unui tigru el nu dispare, dacă-l închidem va aştepta primul prilej să rupă zăbrelele după care l-am ascuns. Dacă-l privim în faţă însă, dacă-l cunoaştem, îl putem stăpâni.
De ce spun ceea ce spun? De ce fac ceea ce fac, de ce aleg ceea ce aleg?- întrebări de descoperit INTENŢII din spatele comportamentelor, de întâlnit faţă în faţă cu noi, pentru un pas către spovedania de care cu toţii ar fi bine să ne umplem sufletele.
Psihoterapeut Iulia CRUŢ