Urme pe nisipul minţii
Dimensiune font:
Gândurile noastre sunt ca urmele pe care le fac şi paşii noştri * unele sunt idei fugare care abia se fac simţite, ca paşii uşori în nisipul uscat * altele sunt paşi lăsaţi în nisipul umed, cu tărie emise, şi care apăsând din nou şi din nou în acelaşi loc cu piciorul, lasă urma adâncă pe care valul nu o şterge la fel de uşor
Ca şi automatismele pe care le învăţăm prin repetiţia aceloraşi mişcări, întocmai la fel ne formăm automatisme în gândire şi ne împărţim lumea în care trăim în cutiuţe în care punem concepte prin care ne înţelegem realitatea. Când viaţa ne pune într-o situaţie de rezolvat, căutăm cutiuţa în care am pus „modelul” de rezolvare şi, dacă am găsit că seamănă, rezolvarea vine parcă de la sine, drumul fusese bătătorit pe acolo, fusese învăţat. Problemele care cer creativitate au nevoie de o altfel de gândire, dincolo de cutiuţele cu modele, iar a învăţa cum să ne observăm modul de gândire şi a ne testa şi alte noi drumuri ne ajută să ieşim din limitele noastre.
Mai mult furioşi decât relaxaţi
Ieşind însă din rolul terapeutului am observat, şi să mă contraziceţi dacă nu e aşa, că în general oamenii trăiesc parcă mai intens supărarea decât bucuria. Mai intens furia decât iubirea faţă de cineva sau ceva. Parcă s-ar fi făcut cursuri practice de trăit furia, iar la capitolul iubire doar cursul teoretic. Construim astfel drumuri înnegrite, mergem automat pe firul gândului negativ, programele se derulează inconştient în noi, ca şi cum am fi un calculator care, o dată pornit, singur nu se opreşte. Se bătătoreşte astfel pasul apăsat zi după zi, gând cu gând, nu ştiu dacă în direcţia dorită atâta timp cât astfel de gânduri sunt cele care ne aduc nelinişte, griji.
Unii copii învaţă timpuriu că dacă îşi împing un coleg şi îl sperie câştigă popularitate mai rapid decât dacă îi împrumută cuiva jucăria. Copiii învaţă din faşă că dacă plâng şi fără motiv vor atrage atenţia părinţilor mai curând decât dacă chicotesc sau râd în hohote. Apoi cresc şi află că nu-i frumos să ţopăi de bucurie prin casă - se supără vecinii. Află că dacă spui că te simţi minunat, asta cuiva i-ar putea stârni invidia- conform acelui nescris principiu românesc „Să moară şi capra vecinului”.
Uneori copiii învaţă repede cum să-şi pună toate aceste măşti, masca potrivită pentru a da bine în fiecare context, sau masca aceea care îi protejează cel mai bine. Apoi uită - şi mai repede - să le mai dea jos. Şi aşa ajung adulţi şi nu mai ştiu cine sunt cu adevărat, nu mai ştiu sau nu mai pot să se bucure intens.
Tu ce urme alegi să laşi?
Oamenii reuşesc cu succes să se supere din fel de fel de lucruri - de altfel foarte importante pentru fiecare. Poate pentru alţii pot părea uneori că se supără, se înfurie, din lucruri mici, aproape fără motiv. Dar pentru cel în cauză e lucru foarte important şi serios. Mi-am propus într-o zi să fiu atentă, în timpul unor activităţi banale, la gândurile mele. Am observat care sunt gândurile toate, iar când au apărut şi cele negative m-am întrebat care ar putea fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă s-ar întâmpla ceea ce mintea ţesea. Aproape întotdeauna am aflat că răul pe care îl rumegau gândurile nu doar că nu e atât de mare, ci există soluţii, chiar unele lucruri puteau deveni mai bune. Dar asta s-a întâmplat doar atunci când am pus reflectorul pe propriile gânduri, când am ales să ştiu de ele, să îmi aud mintea.
Psihoterapeut Iulia CRUŢ
Ce urme adâncim putem alege cât timp ştim de pasul nostru în nisip şi cât timp dăm voie omului din noi să-şi manifeste conştienţa.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau