Arsenie Boca, un destin nepământean: cum a început să facă MINUNI!

Arsenie Boca este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului al XX-lea.

Viața sa a fost una axată pe spiritualitate, iar legătura cu Dumnezeu i-a conferit puteri și percepții greu de digerat pentru omul modern.

Povestea tânărului Arsenie Boca a fost relatată cu lux de amănunte chiar de nepoata sa, Zoe Dăian. Totul a început atunci când tânărul Arenie avea vârsta de 14 ani. Mama sa, de o frumusețe extraordinară, a ales să se recăsătorească cu un alt bărbat. Arsenie nu a fost de accord cu acest mariaj și a părăsit casa părintească. S-a mutat din Brad, Hunedoara,la un văr de-al său Buteni, judeţul Arad.

Peste câţiva ani în acea casă s-a născut Zoe, cea care a fost nepoata preferată a lui Arsenie Boca şi care astăzi povesteşte cum au început minunile făurite de duhovnicul despre care se spune că a avut har izvorât din Duhul Sfânt.

Zoe Dăian relata cum tânărul Arsenie își petrecea zilele stând în casă și citind cărți religioase. O altă pasiunea a sa a fost pictura, dar interesant este faptul că întotdeauna picta scene biblice.

“Când nu citea, picta în grădina ori se ruga. Picta mai ales scene biblice. Nu ştiu să fi pictat portrete, de pildă. Şi îi plăcea să picta numai pe pânză. Şi citea mult, enorm de mult. Avea o valiză de cărţi! Îi cumpăra taică-meu. Se duceau la Arad sau veneau aici, la Timişoara, şi îi cumpăra taică-meu. Şi seara făceau un program aşa frumos! Tatăl meu cânta la pian şi la vioară. Şi, după ce am crescut, am intrat şi eu printre ei. Cântam eu la pian, şi lui i-a cumpărat tatăl meu un flaut, că el a vrut să cânte la flaut. Şi făceam seri de muzică. Aşa, frumoase…”, a susținea Zoe Dăian.

Încă din adolescență, Arsenie Boca a avut un destin straniu, diferit de cel al oamenilor obișnuiți. Nepoata sa susținea că adolescentul nu avea preocupări normale pentru un copil din acele vremuri, ci era interesat de spiritualitate și viața monahală.

O întâmplare desprinsă dintr-o lume paranormală s-a petrecut în momentul în care Zoe a început să ia lecții de pian. Într-o zi, Arsenie Boca s-a așezat la pian și a început să cânte la perfecție o partitură, care necesita ani de repetiții. La fel s-a întâmplat și cu vioara, când Arsenie a pus mâna pe ea, întreaga familie a rămas înmărmurită. Cânta de parcă era un profesionist cu mii de ore de repetiție la activ, dar în realitate Arsenie nu pusese mâna niciodată pe niciun instrument.

Eu aveam un regim foarte sever când învățam să cânt la pian, iar tata, care știa să cânte la pian și la vioară, îmi aducea partituri dificile. Odată, îi spune lui Zian să cânte și el ceva la pian. ”Eu? Păi eu nu am pus mâna pe pian în viața mea, doar o ascult pe Zoe”, i-a răspuns Zian, dar tata a insistat, eu i-am adus partitura (”Într-o piață persană”, de Albert Ketelbey), o lucrare dificilă, el a urmărit cu degetul câteva portative și a început să cânte. Mama a venit în ușa sufrageriei să vadă cine cântă atât de bine, întrucât știa că eu încă nu o interpretam perfect, și-a făcut cruce când l-a zărit pe Zian și am fost toți consternați de ceea ce am văzut la el. Apoi, tata i-a dat vioara și a cântat și la vioară, la fel.Ne-am dat seama că este ceva nepământean în el, a spus Zoe Dăian.

Tânărul Arsenie Boca nu a fost niciodată atras de lucrurile lumești. Nu îi plăceau petrecerile și nici băutură. Zoe își amintește că niciodată nu l-a văzut bând alcool, mai mult de atât, niciodată nu s-a dus la nicio petrecere. Îi plăcea să stea în casă și să citească, să își clădească o relație specială cu divinul.

În 1935 – ca absolvent al Academiei Teologice – a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea locurilor.

În clipa în care Arsenie Boca s-a legat de viața monahală, acesta a realizat numeroase minuni. De asemenea, profețiile sale cu privire la România s-ai adeverit întocmai și numeroși oameni îl căutau pentru a primi binecuvântarea sa divină.

Când s-a mutat să slujească în Casa Domnului, mama lui adoptivă a plecat să îi ducă pachet. A avut drum lung de străbătut, dar ştiind că înaintează greu, tânărul devenit preotul Arsenie Boca i-a ieşit în cale spunând ceea ce a gândit femeia care l-a crescut.

Numai căruţe cu oameni care veneau de la câmp am întâlnit. Şi ne zice cineva, la un moment dat: Mai aveţi trei ore de mers. Dar noi de mergeam şi patru şi tot n-ajungeam! Şi maică-mea l-a drăcuit de două ori de Părintele. A zis: Fir-ai al dracului, Zian! Unde te-ai dus?! N-ai putut să găseşti şi tu o mănăstire mai aproape de casă?

Şi, când să ne apropiem, eu îi spun mamei: Mami, uite-l pe unchiul! Şi ea zice: Da’ de unde! Cum să vină spre noi, că doar nu ştie că venim?! Nu erau telefoane pe atunci… Dar se mai uită maică-mea mai atent şi zice: Da, uite! Ai dreptate! El e! Vine! Şi când ajunge Părintele aşa, în faţa noastră, zice: Mărioară, Mărioară, de două ori m-ai drăcuit pe drum! Şi aşa a fost!, îşi aduce aminte nepoata preferată a părintelui, potrivit efemeride.ro.