Cazul straniu pe care Biserica a vrut să-l ascundă de ochii lumii. Românca devenită SFÂNTĂ

Este vroba de românca Rafila Găluţ, care a trăit în perioada interbelică (1910 – 1939) în Bocsig, Arad. Sfânta a atras atenţia Sfântului Scaun încă din 1934, după ce bisericile afiliate de la noi au transmis periodic informări despre stigmatele apărute pe trupul tinerei, însă Biserica a solicitat mereu "discreţie".

 

 Episcopia Lugoj a cerut "discreţia cea mai absolută” asupra cazului petrecut în judeţul Arad, temându-se de “reclamă de bâlci, cu larmă de sunete şi trâmbiţe”, în timp ce Vaticanul a cerut investigaţii amănunţite.

Prima informare despre acest caz a fost trimisă Episcopiei Lugoj (Preaveneratul Ordinariat Lugoj) în 11 noiembrie 1933, de către administratorul parohial Petru Vancu:

"În această parohie trăieşte o fetiţă cu numele Rafila Găluţ, care în anul 1931 a fost la Mănăstirea de călugăriţe din Blaj, de unde a fost demisă ca fiind debilă fiziceşte. Revenind acasă, sufletul ei ardea tot mai mult de dorinţa de a face tot mai mult voia lui Dumnezeu. Se spovedeşte în fiecare sărbătoare şi duminică, ba chiar şi în zilele comune. Acum, în septembrie a.c., se prezintă la oficiul parohial, arătându-mi pe trupul ei patimile Domnului Isus Hristos, stigmatizarea (…) Rog cu umilinţă Preaveneratul Ordinariat să binevoiască a delibera asupra celor raportate şi a trimite un preot evlavios, care apoi să cerceteze cazul”.

În răspunsul primit câteva zile mai târziu de la Lugoj se cere “discreţia cea mai absolută” asupra cazului, atât bisericii din Bocsig, cât şi familiei Rafilei. "Biserica în astfel de cazuri este de o rigoare extrem de severă şi nu se pronunţă decât numai după un control foarte riguros, constatându-se intervenţia supranaturalului în chip absolut neîndoios. Ne vei raporta de la caz la caz, ţinându-ne la curent de câte ori este nevoie”, scrie în răspunsul primit de către paroh.

Într-un alt document trimis Episcopiei Lugoj în 9 decembrie 1933 de către parohul din Bocsig se vorbea despre viziunile Rafilei şi semnele apărute pe trupul său: „Referitor la cazul Rafila Găluţ, cu reverinţă raportez următoarele: Mai sus numita fată mi-a spus cu zece zile înainte că Patimile Domnului Isus Hristos se vor arăta în trupul ei. Mi-a spus că stigmatizarea va dura din 15 nov. până în 24. S-a verificat exact. Se puteau observa precis semnele cuielor, în pălmi, la picioare, în coasta stângă, semnul cununii de spini deasupra frunţii. Din toate locurile curgea, respectiv se prelingea sângele. Acum din nou mi-a spus că se va reînnoi stigmatizarea şi va dura din 15 dec. până în 22. Aşteptând ordinele Preaveneratului Ordinariat, rămân supus fiu, Petru Vancu”.

Episcopul îl însărcinase pe un preot să întocmească un chestionar cu 48 de întrebări care i-au fost puse Rafilei, despre stigmate şi despre viziunile pe care ea spunea că le are.

Episcopia de Lugoj a informat Congregaţia Bisericii Orientale (Dicaster al Sfântului Scaun) despre cazul Rafilei printr-o scrisoare adresată Cardinalului Luigi Sincero, pe data de 15 aprilie 1934. Mai multe documente au fost traduse şi trimise Sfântului Scaun în 27 iulie 1934, iar corespondenţa a continuat cu Vaticanul, care ceruse investigaţii amănunţite.

Documentele trimise la Vatican vorbeau şi despre „viziuni cu Maica Domnului şi cu Isus Hristos”. Medicii nu au putut oferi nicio explicaţie.