Cum sarbatorim de Paste un nou inceput - De la biserica la obiceiurile din popor

Traditia romaneasca exprima o impletire a conceptiilor crestine si precrestine pe care sarbatorirea Pastelui o ilustreaza printr-o imbinare armonioasa, in cele trei zile de sarbatoare, a unor ritualuri religioase - participarea la slujbe, impartasania, impartelile pentru morti - cu obiceiuri din popor - intrecerile in ciocnit oua, petrecerile sau iesirile la iarba verde.
 

Pastele a fost si a ramas una dintre cele mai importante sarbatori religioase de familie, adica implica, in primul rand, credinta, dar este si sarbatoare (eventual vacanta, deci sarbatoare in deplasare) si reuniune de familie, spune antropologul Vintila Mihailescu pentru Ziare.com.

El are totusi impresia ca se pune tot mai mult accent pe dimensiunea religioasa a serbarii Pastelui, cu principalele sale canoane: post, impartasanie, sarbatorirea Floriilor, Vinerea Mare, participarea la slujbe, care par a fi "tinute" cu mai multa strictete si de tot mai multa lume in ultimii ani.

Pe de alta parte, dimensiunea precrestina, a ritualurilor "poporane" care marcau Pastele la tara, combinate cu rituri de fertilitate, a inceput sa se diminueze mai demult, asa cum se intampla si cu alte obiceiuri vechi ale satului.

"Ceea ce nu inseamna ca toate au disparut de pretutindeni! Purtatul ramurilor de salcie de Florii, de pilda, se practica mai ales la sat, dar in anii din urma s-a reluat tot mai intens si la oras", arata Mihailescu.

La acestea se adauga practicile domestice legate de Paste, care de asemenea nu tin de sarbatoarea religioasa, grupate in jurul "curateniei de Paste", care implica ingrijirea casei si primenirea omului.

Pe de alta parte, etnologul Doina Isvanoni, cercetator la Muzeul Satului, a vorbit pentru Ziare.com despre principalele obiceiuri de Paste si si semnificatia lor.

Pregatirile de Paste

Dupa o straveche mentalitate, oul reprezinta chintesenta universului, latenta vietii si perfectiunea. Oul este cel din care se naste lumea asa cum jertfa lui Iisus marcheaza un inceput de lume. Astfel, oul inrosit de Paste exprima ideea ca moartea lui Iisus este de fapt o renastere si speranta ca viata niciodata nu piere.

Pasca si cozonacii, care se fac in Joia Mare, amintesc de euharistia de la Cina cea de Taina, dar si de trupul sau mormantul lui Iisus.

Ziua rastignirii Mantuitorului - Vinerea Mare - este a reflectiei si a purificarii umane. Astfel, oamenii merg la biserica pentru a se spovedi si impartasi. Un obicei popular din aceasta zi este scaldatul in ape curgatoare in zori, practicat mai ales de tineri, ca sa-si purifice si sa-si fortifice trupul.

Despre Vinerea Mare se mai spune ca este "seaca", pentru ca rastignirea lui Iisus echivaleaza cu disparitia fluxului vital din Univers, explica in continuare etnologul. De aceea, in aceasta zi nu se coace nimic.

Se mai spune ca oamenii care reusesc sa tina post negru in aceasta zi isi usureaza din povara pacatelor.

De la amiaza, in biserici se scoate Sfantul Epitaf - o panza pe care se afla imprimata icoana punerii in mormant a lui Iisus Hristos - si se asaza pe o masa pe sub care trec credinciosii. Este ca o trecere prin mormant pentru sansa de a renaste, simuland, odata cu moartea lui Iisus, si moartea pacatelor noastre, a negativului din noi, arata Isfanoni.

Cei de la tara sunt nu numai evlaviosi cand infaptuiesc acest ritual, dar si atenti dupa cine trec, pentru ca se spune ca, daca e un batran, ii iei batranetile, daca e dupa un om beteag, ii iei bolile si asa mai departe.

Mieii se sacrifica in multe locuri vineri dupa-amiaza, cand a fost rastignit "mielul Iisus".

Sambata Mare este o zi grea pentru gospodinele care n-au apucat sa faca de joi aluaturile si sa inroseasca ouale. Aceste treburi trebuie incepute inca din zorii zilei. Tot sambata se prepara fripturile, stufaturile, droburile, dupa gastronomia specifica zonei.

Sambata spre seara se pregatesc cosurile cu care se merge la slujba de Inviere. In Muntenia si Oltenia pasca se pune intr-un vas frumos, cu un ou rosu. In Moldova si Bucovina, pe langa bucatele care cinstesc sarbatoarea Invierii - cozonacul, pasca, ouale, friptura -, pe fundul cosurilor se pun cele legate de sporul in gospodarie - slanina, carnati, cas, fiecare aducand in atentie ocupatiile fundamentale. Tot aici se fac trimiteri umoristice sau ironice si se pune in cos putin zahar, ca sa fie omul dulce, piper si hrean - sa fie si iute, povesteste Doina Isfanoni.

Exista si obiceiul sa se puna in cos un mielut din unt sau aluat si "baba" - o spirala din aluat de cozonac in varful careia se pune un ou rosu. Aceasta este primul lucru care se da de pomana pentru raposati dupa sfintirea cosurilor.

Cei din biserica trebuie sa isi pazeasca bucatele in timpul slujbei sa nu li se faca glumele specifice si sa se trezeasca fara ouale incondeiate care se fac cadou preotului cand vine sa sfinteasca mancarea.

Zilele de Paste - de la biserica, la "serile de bal"

In dimineata de Paste se merge din nou la biserica pentru slujba cunoscuta in popor si ca "a doua Inviere".

Inainte de plecarea la biserica, toata lumea trebuie sa se spele pe fata cu apa dintr-un vas in care s-a pus un ou rosu si un ban de argint sau de aur, inlocuit astazi de cate un inel sau ce are fiecare. Metalul nobil este pus in apa nu pentru a aduce bogatie, ci pentru puritate, noblete, putere si, mai ales, pentru a fi "bagat in seama".

Oul, prin culoarea sa, va da roseata in obraji, echivalenta cu sanatatea, frumusetea, asa cum este gandita in cultura traditionala, "de la mama de acasa".

Ritualul este practicat de fiecare membru al familiei, de la cel mai batran, pana la bebelusi, spalati si ei pe fata cu mana inmuiata in apa si atinsi pe obraji cu oul rosu. Obiceiul insoteste speranta omului in implinirea a tot ceea ce isi doreste, el avand o sansa extraodinara de renastere ca vitalitate si spiritualitate odata cu Invierea Mantuitorului.

Dupa slujba, are loc concursul ciocnitului "pe luate" al oualor rosii. Se spune ca in ziua de Paste trebuie sa se ciocneasca numai la varf, obiceiul amintind de prabusirea pietrei de la intrarea in mormantul lui Iisus.

Prima zi a Pastelui este ziua familiei, reunirii, comunicarii in jurul mesei incarcate cu toate bunatatile.

Din prima zi de Paste incep "serile de bal". Chiar daca acum sunt iesiri la discoteca, ramane ideea ca tinerii sa organizeze aceste petreceri, care sunt binevenite, mai ales daca s-a tinut postul aspru al Pastelui. Este ca o descatusare de energii, explica etnologul.

In a doua si a treia zi de Paste, lumea iese de obicei la iarba verde, se fac picnicuri, se organizeaza jocuri, precum aruncarea buzduganului practicata de Junii Brasovului, se fac hore. Este o festivitate pentru intreaga comunitate.

De Paste se alege cea mai fumoasa ie si cea care da tonul in materie de moda

Isfanoni aminteste de un alt obicei foarte frumos, practicat in fostul judet Romanati din sud-vestul Olteniei si care s-a reactivat dupa '90.

Pentru ca se stie ca de Paste lumea se innoieste si pentru a incuraja si rasplati harnicia si fantezia femeilor, se organiza un concurs in care se alegea cea mai frumoasa ie.

Feciorii observau in duminica de Paste, la biserica, cine ce ie poarta, iar a doua zi si chiar a treia zi, mergeau sa adune cele mai fumoase ii, femeile mature, experimentate faceau jurizarea si se declara "cea mai fumoasa ie". Femeia sau fata care lucrase acea camasa devenea un etalon de bun gust, de ingeniozitate si de indemanare pentru un an de zile. Ea dadea tonul in materie de moda in respectiva comunitate, conchide etnologul.

In toate zonele, sarbatorile pascale presupun numeroase vizite, ale finilor la nasi, intre prieteni si asa mai departe, astfel ca se spune ca masa nu se strange in aceasta perioada.

Aceste vizite sunt si prilej pentru gospodine sa faca schimburi de bucate, mandrindu-se fiecare cu ce a facut. Este si o parada gastronomica, dar si un mod de reechilibrare alimentara a fiecarei familii.

In final, Isfanoni aminteste de obiceiul stropitului din Transilvania si Bucovina, obicei din fostul Imperiu Austro-Ungar, care s-a incetatenit si la noi.

Fetele sunt stropite de baieti "ca sa se casatoreasca, sa rodeasca, sa fie totul pe placul lor", iar ele le dau in schimb "oua incondeiate, care mai de care mai frumoase".

La originea Pastelui este asadar "momentul fast al timpului care renaste", moment sarbatorit din antichitate, de toate popoarele, pentru ca omul avea un comportament dupa regulile Universului. Alte conceptii au venit mai tarziu, incheie Isfanoni.

rtv.net