Paşi de pelerin prin Grădina Maicii domnului

 

 

 

Când am fost în pelerinaj în Sfântul Munte m-am simţit cu adevărat ca şi cum aş fi în grădina Maicii Domnului. Pretutindeni este o atmosferă de linişte şi pace, e ceva ce simţi că nu e de pe acest pământ, căci dacă ar fi fost de pe acest pământ, atunci negreşit, oamenii, care sunt mereu în căutare de ceva nou, ar fi descoperit acest lucru şi l-ar fi introdus în felul de a fi al societăţii. Dar acea pace sufletească vine de la însuşi Hristos, care a şi spus: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu”(Matei, 14:27). Aşa am aflat şi de la un călugăr român, din discuţiile purtate cu dânsul. Dumnezeu, pentru rugăciunile,ostenelile şi sacrificiile monahilor din Sfântul Munte, a alungat duhurile răutăţii din văzduh, aşa încât, pe Athos, simţi că şi aerul pe care îl respiri, parcă e duhovnicesc. Totul e ca o lecţie de teologie, dar pe viu, pe simţite. Versetul pe care l-am învăţat la şcoală la orele de Noul Testament: „căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Ep. Către Efeseni, 6:12), devine înţeles cu adevărat prin experierea prin simţiri a acestor cuvinte.

Pe vremea când eram la cules de măsline prin grădinile mănăstirii Vatoped, eram pur şi simplu fascinat de energia şi voioşia călugărilor care munceau, ceea ce era contrar aşteptărilor mele de a vedea monahi supăraţi, cu feţe triste şi distanţi. Iar acea imagine ţin minte că m-a făcut să mă gândesc că aşa e în Rai, că aşa trebuie să fi fost şi strămoşii noştri Adam şi Eva în grădina Raiului. Ba chiar privind la unii monahi, ai impresia că Dumnezeu a îngăduit ca unele din virtuţile lor să se răsfrângă chiar pe chipul lor. Aşa observi că unii au feţe de heruvimi, alţii de serafimi, iar alţii de sfinţi.

Dintre odoarele care se păstreză cu mare cinste la Mănăstirea Vatoped mi-a rămas mai proaspătă în memorie racla cu capul Sfântului Ioan Hrisostom. Era ceva asemea unei bisericuţe în miniatură, foarte frumos lucrată şi împodobită, iar pe lateral era o uşiţă mică prin care puteai vedea urechea neputrezită a sfântului. Dacă ştii povestea, atunci în faţa ochilor ţi se înfăţişează toată scena, de parcă şi tu ai fost un martor în exact acea clipă, de parcă şi tu te afli în spatele ucenicului care priveşte prin gaura cheii în chilia ierarhului şi vede pe marele Apostol Pavel cum îi sopteşte şi tâlcuieşte la urechea stângă epistolele sale pentru a fi mai bine înţelese. E ca şi cum ai purta un dialog cu ucenicul, că el se întoarce spre tine să-ţi povestească cele văzute, iar tu te apropii în linişte şi cu sfială de uşă, priveşti prin gaura cheii şi cu inima tresâltând de bucurie te întorci spre ucenic şi-i spui: Aşa este!

 

Foarte frumos mi s-a părut şi gestul de omenie al părinţilor de la mănastirea Vatoped. Întrucât Dumnezeu a dat ca măslinele să fie din belşul în acel an, părinţii au hotărât să trimită ulei şi celorlalte mănăstiri din Sfântul Munte, ca binecuvântare, să se bucure şi ei de darul dat de Dumnezeu.

De asemenea, o mulţime de lucruri am avut de învăţat şi la mănăstirea Sf. Pantelimon. Aceasta este mănăstirea în care s-a nevoit sfântul Siluan Athonitul şi în care a vieţuit o bună perioadă de timp şi ucenicul său, părintele Sofronie Saharov. E mănăstirea în care sfântul Nicolae Velimirovici venea ori de câte ori ajungea în muntele Athos. E ceva deosebit să ajungi să păşeşti prin locurile prin care ai citit că au vieţuit sfinţii, oamenii care nu au căutat nimic altceva decât cum să placă lui Dumnezeu. E un simţămând foarte frumos când te plimbi şi treci prin dreapta pangarului şi vezi atunci cu ochii minţii cum sfântul Nicolae trecea prin mâna sfântului Siluan toate cărţile pe care le cumpăra, când mergi doi paşi mai încolo şi ajungi la moara unde a avut ascultare sfântul Siluan.

Ţin minte şi acum cât de contrariat am fost la început când am dat de liftul din interiorul mănăstirii. Am simţit atunci cum toate cuvintele celor care sunt împotriva Bisericii năpădesc peste mine. Că părerea celor care nu sunt în Biserică, în care critică anumite lucruri, poate are în ea un oarecare sâmbure de adevăr. Că poate mănăstirea aceasta e totuşi un pic prea înstărită. Dar nu e aşa. Ei nu ştiu că pe timpul în care a trăit sfântul Siluan, în mănăstire erau 3000 de monahi. Ei nu ştiu că un slujitor al Domnului îşi începe ziua cu noaptea în cap şi că ascultările lui se mai termină seara. Eu nu cred că ei au aflat cât de harnic este un monah. Şi atunci e normal ca la atâţia oameni, cetatea mănăstirii să prospere. Lenea este păcat de moarte, iar dacă faci un lucru trainic, atunci el dăinuieşte peste veacuri şi se bucură şi urmaşii de binecuvântarea adusă de acel lucru. Iar monahii de pe vremea sfântului Siluan erau atât de ocupaţi fiecare cu ascultarea lui, încât ei nici nu se cunoşteau toţi între ei, deoarece nu vorbiseră niciodată. Aşa că în faţa acestei poveşti, prezenţa liftului a devenit nesemnificativă.

O altă amintire deosebită este aceea când l-am întâlnit pe părintele Iulian, duhovnicul mănăstirii Prodromu. Mai citisem eu prin cărţi despre bătrâni frumoşi, cu părul alb şi ochii albaştri, dar nu credeam să fie chiar aşa, să vezi întreg cerul reflectat în ochii unui bătrân...ochii aceia erau cereşti.

Îmi mai aduc aminte şi drumul care ducea la peştera Sfântului Atanasie, întreg peisajul care se descoperea în faţa ochilor noştri. Să vezi marea cum se întinde în larg, până când nu mai poţi spune unde se termină marea şi unde începe cerul. Să auzi păsările cum cântă de duios şi vântul cum adie. Cum psalmodiază călugării şi cum cădeşte un preot, cum arde faţa lui la lumina lumânării. Multe binecuvântări ne dă Bunul Dumnezeu, dar parcă în Sfântul Munte simţi mai limpede şi mai clar aceste binecuvântări şi atunci şi dorinţa de a-i mulţumi lui Dumnezeu creşte odată cu acestea.

            Pentru cei care doresc să păşească prin Grădina Maicii Domnului, pelerinajele în Sfântul Munte încep din luna martie a anului 2018.

Puteţi consulta toate perioadele pe site-ul Centrului de Pelerinaj Sfânta Parascheva, la adresa: http://www.centruldepelerinaj.ro/pelerinaje/4

 

Părintele Teodor