Religia politeista a tracilor

Religia politeista a tracilor

 

Tracii erau unul dintre cele mai mari neamuri de origine indo-europeana.

Initial, popoarele indo-europene sau ariene credeau, cum s-a spus deja despre stramosii romanilor, într-o forta  impersonala, misterioasa care preamarea natura. Se poate numi aceasta credinta Henoteism sau Panteism dar panteismul poseda o filosofie religioasa mai structurata, cum este cazul în hinduism sau taoism. Henoteismul poate duce la politeismul religiilor vedica (indo-ariana), greaca, traca, druidica (a celtilor), germanica, slava. Zeii politeismului pot fi interpretati ca ipostaze (înfatisari) ale Sufletului Universal (Brahman, Athman în panteismul hinduist) sau ale lui Theos (Dumnezeu, în filosofia pagâna greaca).

Spiritul misterios al naturii putea fi adorat în ipostazele sale terestre (htoniene)- precum în cultul fertilitatii si fecunditatii reprezentat de zeita-mama a naturii (Cybele) si de zeul vitalitatii reprezentat de zeita mama a naturii (Cybele ) si de zeul vitalitatii dezlantuite (Derzalas)- sau în ipostaze preponderent cresti (Uraniene), cum ar fi Zeus-Zbelsurdos.

Cartile sacre indoariene (Vedele) si iraniene (Avesta) vorbesc despre orgii rituale cu sucul unei plante cu proprietati psihidelice Soma (In India) sau Haoma (în Iran). Tracii se drogau astfel cu fum de cânepa. Se poate compare Soma cu ambrozia zeilor olimpieni greci dar bautura corespunzatoare este mai degraba bautura sacra a vitalitatii, vinul zeului grec Dionysos, al carui cult includea orgii rituale.

Or, Dionysos este, la origine, zeul trac Derzalas (Derzis). În colonia greaca-doriana Callatis (Mangalia), Dionysos era adorat sub numele trac Dassylios. La fel, zeita traca a lunii, a padurii si a fecunditatii Bendis a devenit zeita greco-romana Artemis-Diana. O alta zeita de origine Traco-Frigiana, zeita mama a naturii Cybele era adorata si ea în cadrul unui ritual orgiac. Ea se confunda adesea cu o zeita similara Demeter, adorata la Callatis alaturi de Dassyloios.

Dionysismul si Orfismul

Dionysos, zeu al sevei umede care circula prin plante pare inocent însa devine nelinistitor ca zeu al vitei si al vinului iar apoi înspaimântator în ceremoniile orgiastice nocturne, la lumina tortelor, amestecând muzica, dansul, betia vinului, exaltarea oboselii noptilor albe, totul culminând prin devorarea rituala a carnii crude a unui animal identificat cu Dionysos. Act prin care adoratorii îsi închipuiau ca se contopesc cu zeul adorat. Dionysos a devenit un zeu al inspiratiei poetice, sugerând filosofului german Nietzsche opozitia dintre caracterului dionisiac, excesiv, lipsit de masura; de misunare exuberanta si caracterul apolinic echilibrat, masurat.

Cultul lui Dionysos în forma sa initiala presupunea sacrificii umane. Preotesele lui Dionysos-Bacchos, bacchantele sau menadele (adica nebunele) ardeau de viu un baiat în Beotia la sarbatoarea Agrioniei (a cruzimii). Tovarasii lui Dionysos, satyrii, barbatii-tapi au inspirat teatrul tragic grec. Misterele dionysiace practicate la Atena în sec. III î.H. erau dedicate lui Sabazios (numele trac initial al lui Dionysos). Extazul dionysiac revela separarea dintre suflet si trup si ducea la “appetitus maximus mortis” care, dupa, expresia lui Martianus Capella, se manifesta la razboinicii traci. Experienta beatitudinii sufletului decorporalizat este sursa Orfismului.

Printul trac Orfeu era fiul regelui trac Oeagros al carui tata, regele trac Kharops ar fi fost întemeietorul religiei dionysiace. Dupa Diodor din Sicilia, Orfeu a schimbat multe lucruri în initierile orgiastice, de aceea misterele pe care le introdusese Dionysos sunt numite Orfice. Orfeu a  înlocuit complet orgia ca sursa de extaz prin Catharsis, tehnica de purificare de origine apolinica. Puritanismul orfic este o inversare a religiei dionysiace, nu doar temperându-i excesele, ci prin excese contrare privind abstinenta alimentara, sexuala etc.

Succesul lui Orfeu printre tracii de sud a fost îndoielnic. Riturile salbatice dionysiace au continuat. Orfeu însusi a fost în final sfâsiat de Menade în cadrul ritualului dionysiac. Mitul despre esecul lui Orfeu de a salva din infern pe sotia lui Eurydice poate fi comparat cu succesul lui Dionysos care a scos-o din infern pe mama lui Semele nume înrudit cu Zamolxe si cu numele slav Земля (Zemlia ) = pamânt.

Totusi Orfismul si Dyonysismul, dezvoltându-se mai degraba paralel, au avut mare succes mai târziu în lumea elenistica si greco-romana.

 

http://www.descopera.org