Vineri, pe 29 august. Tăierea capului SF. IOAN BOTEZĂTORUL

 

Vineri, pe 29 august, credincioşii ortodocşi prăznuiesc Tăierea Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. 

 

Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfăntul Ioan era întemnițatîn castelulul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezatorului ca răsplată.

Pentru că se temea ca Botezătorul ar putea învia dacă trupul ar fi fost îngropat alături de cap, Irod nu a dat ucenicilor decât trupul sfântului, care a fost îngropat în Sevastia. Capul a fost îngropat de Irodiada în curtea sa, la mare adâncime.

Potrivit tradiției, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. Aceasta e socotită cea dintai aflare a sfântului cap.

Capul Sfântului Ioan Botezatorul a fost prezent aici până in vremea Sfinților împărați Constantin și Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. În anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a așezat în biserica din aceasta cetate. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.

 

 

În vremea luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de către Sfantul Ignatie (860), în vremea împaratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.

În timpul cruciadelor, latinii au luat din Constantinopol, în anul 1204, o parte din capul Sfântului Ioan Boteazatorul și l-au dus în Franta, așezându-l într-o biserică din Amiens, unde se afla și astăzi. 

 

Șase sărbători în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul

În Biserica Ortodoxă, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul sunt sărbătoriți de mai multe ori. Astfel, Biserica a închinat lui Ioan șase sărbători: zămislirea lui - 23 septembrie; nașterea - 24 iunie; soborul lui - 7 ianuarie; tăierea capului - 29 august; prima și a doua aflare a capului - 24 februarie; a treia aflare a capului său - 25 mai.

Tradiții și obiceiuri 

Potrivit tradiției, cei care vor să se spele de păcate ar trebui să ţină post negru. Şi, potrivit credinţelor populare, ar trebui să mănânce struguri şi să evite varza şi alimentele de culoare roşie.

În memoria sângelui vărsat de către Sântion sau Sântion de toamnă (cum mai e numit, în popor, Sfântul Ioan Botezătorul), tradiţia cere să nu se consume vin roşu, nici alimente şi mâncăruri gătite, care au aceeaşi culoare (pepene roşu, ardei roşii, sos de tomate, carne roşie - nici atât, pentru că e zi de post etc.).

Nici varză nu se mănâncă, pentru că această legumă are o conotaţie negativă în această zi: legendele spun că Sfântului i s-a tăiat capul pe varză de 7 ori şi tot de atâtea ori a înviat; aşa se face că sărbătoarea de azi mai este numită şi "Sfântul Ioan taie capul pe curechi".

În această zi nu este bine să se folosească cuțitul

Iată şi alte interdicţii care, dacă sunt respectate, ajută la uşurarea de păcate:

- nu se folosesc farfurii sau alte blide (pentru că, după ce a fost tăiat, capul sfântului a fost pus pe o tipsie);

- nu se taie bucatele cu cuţitul (tot în legătură cu metoda prin care a fost ucis Sfântul Ioan Botezătorul), tot ce se mănâncă se rupe cu mâna;

- nu se foloseşte mătura, ca să nu fie tulburată liniştea morţilor.

Cei care au blestemat este bine să postească

Cândva, postul de Sântion se ţinea "de la cruce până la cruce": din 29 august, până la Ziua Crucii (14 septembrie). Credincioşii mâncau, o dată pe zi, o turtă de grâu sau de mălai, coaptă chiar de către ei. Doar cei care nu săvârşiseră păcate foarte grele aveau voie să mănânce şi poame. Dormeau pe pământ (dacă se putea, fără aşternut) şi, la sfârşitul postului, făceau pomană la biserică.

Biserica Ortodoxă  recomandă post (dar negru) doar pe 29 august (tradiţia populară "îndulceşte" acest post, permiţând să se mănânce struguri). Cei care au tăria să-l ţină îşi uşurează propriile suflete sau ajută sufletele unor rude să se mântuiască de cele mai grele păcate: avort, crimă, furt, blesteme aruncate în special asupra propriilor copii.