Artă inspirată din munca silnică EXCLUSIV

Condamnat la 20 de ani de muncă silnică pentru că ar fi îndrăznit să se opună regimului comunist, artistul plastic Radu Bercea a stat ani grei în închisori * a fost umilit, a suferit de frig, de foame și a muncit până la epuizare * odată eliberat, bucovineanul s-a refugiat în artă * el a realizat o serie întreagă de lucrări pentru ca tinerii să nu uite vreodată câtă suferință au provocat comuniștii 

Radu Bercea s-a născut pe 29 august 1939, în regiunea Cernăuți, într-o familie de silvicultori. Copilăria artistului a fost marcată de problemele vremii. Bunicii săi au fost exilați în 1940 undeva în partea de nord a Rusiei, după venirea trupelor sovietice. Doar bunica artistului s-a mai întors acasă, bunicul prăpădindu-se în exil. Tot în 1940, Radu Bercea și mama lui s-au refugiat la Gura Humorului. Tatăl artistului a fost în război în armata română, dar a murit pe front. Așa că nu-i de mirare că tânărul Bercea nu era un mare fan al rușilor. A făcut greșeala să vorbească în public despre antipatiile sale și a devenit deținut politic. „Eram nemulțumit pentru că am rămas fără casă, fără celelalte lucruri. Eram revoltat. Spunând una azi, spunând alta mâine, am devenit o persoană suspectă. Pe atunci aveam spre 19 ani. Cineva m-a turnat și pe mine și pe un coleg de-al meu și am fost ridicat de fosta securitate”, ne-a spus Radu Bercea.
După ce a fost turnat la vechea Securitate, Radu Bercea, care pe atunci studia Artele Plastice la Iași, a fost încarcerat. La început a crezut că este o glumă, însă mai târziu avea să afle adevărul dureros. „Am fost condamnat la 20 de muncă silnică pentru uneltire, defăimarea Partidului Muncitoresc Român, a sistemului comunist și atitudine ostilă împotriva Uniunii Sovietice”, a precizat artistul plastic.

A fost pus să pască ciulini
Radu Bercea se simțea un om nevinovat, dar asta nu a contat. A fost trimis în Balta Brăilei. Condițiile de detenție au fost cumplite. Deținuții, în mare parte intelectuali, unii tineri, alții mai în vârstă, erau cazați în niște saivane, în care mișunau șobolani, în care iarna frigul ucidea, iar bolile erau la ordinea zilei. Condamnații făceau foame și erau umiliți.
El nu a fost bătut, dar a a îndurat mizerie, foame și umilință, după cum chiar el ne-a spus. Iarna, condamnații erau scoși din containere şi dezbrăcați, cu toate că afară erau și minus 20 de grade, și supuși unei percheziții corporale. Călăii căutau creioane sau hârtii. Se temeau că deținuții ar putea să informeze Occidentul cu privire la atrocitățile din închisorile comuniste.
Radu Bercea își amintește că odată a fost pus să pască un ciulin. În cazul în care ar fi refuzat, călăul care l-a pedepsit fără milă și-ar fi pus câinele să-l atace. „Știam că va asmuţi câinele pe mine dacă nu mă supun. După ce am mâncat ciulinul, timp de două zile nu am putut nici măcar să beau apă”, a povestit Radu Bercea.

A scăpat după cinci ani de detenție
Coșmarul lui Radu Bercea a început în în 1959. Deținutul politic a fost eliberat cinci ani mai târziu la presiunea Occidentului. „Când am ajuns acasă mama nu m-a recunoscut. Mi-am căutat un loc de muncă. Eram dispus să mă angajez și ca vidanjor. A fost o perioadă foarte grea. Unora nu le venea să creadă că eram nevinovat”, își amintește fostul deținut.
În tot acest timp, Radu Bercea a continuat să picteze și să deseneze. S-a simțit cu adevărat un om liber după Revoluția din 1989. În 1990 și-a expus primele tablouri la Casa de Cultură din Suceava. Desenele erau de fapt niște imagini ale chinului prin care a trecut. Își amintește că au existat persoane care au venit la vernisajul expoziției doar ca să-i spună să se liniștească. Artistul nu s-a lăsat intimidat. A continuat să picteze chinul pe care l-a trăit în containerele din Brăila, o închisoare deghizată în saivan. Una dintre cele mai cunoscute expoziții care-i poartă semnătura este „Memoria retinei gulagului românesc”.
În ciuda suferinței și umilinței, Radu Bercea a găsit în el forța să glumească și să-și caricaturizeze călăii. A găsit și inspirația să-și creeze un stil propriu în arta decorativă. Acum pictorul duce o viață liniștită la Gura Humorului. Și-a transformat pereții casei în șevalete pe care a pus la loc de cinste lucrările pe care le-a primit de la prietenii săi artiști din țară și de peste hotare, prieteni pe care i-a întâlnit atunci când și-a expus lucrările. Tot la loc de cinste stau și diplomele pe care le-a primit de-a lungul vieții.
Ajuns la venerabila vârstă de 77 de ani, Radu Bercea se simte un om împlinit. Are însă un regret -- că după 26 de ani de la Revoluție, românii nu au reușit să-i pedepsească pe călăii care i-au făcut atâta rău. Chiar și așa, fostul deținut politic nu-și pierde speranța. Crede că lucrările sale și mai ales cele face parte din expoziția „Memoria retinei gulagului românesc” nu-i vor lăsa pe tineri să uite și să repete greșelile trecutului.

Citeşte şi: Cetatea de scaun a rămas fără Big Brother

Oana ŞLEMCO

Radu Bercea este cetățean de onoare al orașelor Rio Negro (Brazilia), Gura Humorului (Suceava) și Ostrița (regiunea Cernăuți).