Artistul care surprinde în imagini povestea satului autentic EXCLUSIV

Un meşter popular vrea să recupereze memoria aşezărilor rurale tradiţionale * Ionela Lungu fotografiază chipuri şi case din sate unde modernitatea încă nu a schimbat rostul vieţii

 

O plimbare cu bicicleta pe uliţele Humuleştiului i-a adus Ionelei Lungu, meşter popular, un nou proiect de suflet. Este vorba despre o serie de fotografii ale oamenilor satului românesc, care deja au fost reunite într-un album intitulat Humans of Humuleşti, inspirându-se din celebrul proiect american „Humans of New York”. „Adică de ce nu ar fi şi la noi? Chipuri frumoase găseşti peste tot, doar să ai răgaz să îţi odihneşti privirea în ochii lor. Ceea ce fac este şi o replică a ceea ce poate fi preluat din jur. Fiecare are un mod de a vedea viaţa şi lumea, iar mie îmi place să mă descopăr în fiecare zi”, a recunoscut Ionela Lungu. Ca mulţi alţii, şi ea trăieşte o suferinţă lăuntrică vizavi de schimbările care apar în lumea satului. Meşterul vine dintr-o lume a oraşului, este tulceancă, s-a căsătorit la Humuleşti şi a venit aici după finalizarea facultăţii. Aşa a descoperit lumea satului copilăriei pentru că până la urmă Humuleştiul este satul copilăriei pentru fiecare dintre noi. „Când spui unui om «Humuleşti» deja i se luminează faţa”, a spus zâmbind Ionela Lungu.

Duşumeaua, înlocuită cu podele din plastic

Din plimbările pe uliţele satului a văzut casele şi, fiind meşter popular, a fost atrasă de autentic. Trecând pe lângă gospodării a mai văzut un lucru care a durut-o – modernitate integrată greşit. În satul tradiţional nu au ce căuta termopane, podele din plastic sau alte materiale. Mulţi dintre cei plecaţi în străinătate au revenit în ţară, au scos duşumelele şi au pus materiale moderne. Au aruncat uşile bătrâne din lemn şi au pus altele din PVC. „M-a durut să văd cum distrug ceea ce au mai bun în casele lor. Au aruncat războiul de ţesut al bunicii, fiindcă ocupa loc, la care bătrâna poate chiar ţesea sau îşi umplea serile iarna. Acum bătrâna stă cu ochii în podelele moderne şi nu mai are cu ce-şi umple timpul”, a clătinat din cap meşterul.

Aşa a început proiectul cu fotografia. La început pentru ea, pentru a păstra ceea ce este mai frumos din satul românesc, apoi şi pentru alţii care ar dori să revadă imagini demult uitate. „Mi-am dat seama că sunt foarte mulţi care gândesc ca mine. Tristeţea mea am regăsit-o într-un public larg care a observat că nu se face mai nimic pentru a împiedica distrugerea satului. Apoi am văzut chipuri în faţa caselor. Erau acolo şi înainte de a veni eu şi mi-au plăcut. Am urmărit chipurile oamenilor, atitudinea lor şi aşa a apărut colecţia «Humans of Humuleşti», după principiul «Humans of New York». Am surprins oameni din Humuleşti, dar şi din satele învecinate, în mediul lor pentru că acolo se simt cel mai bine. Despre oameni nu trebuie să vorbeşti prea mult. Îţi zic ei cu subiect şi predicat despre ei, prin gesturile pe care le fac”, a completat meşterul din Humuleşti.

„Am privit cu ochii deschişi în jurul meu”

Din satul lui Ion Creangă, Ionela Lungu şi-a îndreptat atenţia către Ghindăoani şi alte câteva localităţi rurale mai izolate, în care modernismul nu a pătruns foarte adânc, iar casele îşi păstrează autenticitatea. Ionela Lungu nu se gândeşte la succes, ci doar la autenticitate, la păstrarea zestrei naţionale. „Eu trăiesc într-o lume a satului. Nu m-am gândit niciodată la succes. La «acel» succes cu sensul cunoscut. Eu am crezut întotdeauna în mine şi am privit cu ochii deschişi în jurul meu. Îmi fac curaj, atunci când nu-l am, şi-mi fac timp pentru ceea ce-mi place şi mă hrăneşte. Sunt cunoscută prin meşteşugul pe care-l fac, prin fotografiile cu uliţele Humuleştiului atât de drag. Unii mă cunosc după portretele pe care le-am făcut oamenilor din Humuleşti şi nu numai. Sau, de ce nu, pentru că îmi place să râd, să spun lucruri cu umor. Şi-atunci începi să cunoşti oameni”, a râs Ionela Lungu. Planul dedicat caselor va continua, iar colecţia de fotografii va creşte cu imagini din satul românesc autentic, unde deja miroase a primăvară şi brazdă întoarsă de plug. Maura ANGHEL

 

„Nu ştiu dacă sunt bune, urâte, frumoase, cu parfum, amuzante, profunde, habar n-am. Atâta ştiu că mă ia cu rău dacă pierd un cadru pe lângă care trec şi nu-l «înhaţ», că mă ia cu cald dacă îmi place ce am captat, că simt cum creşte curajul în mine dacă nu am prins doar un asfinţit roşu şi atât” - meşterul Ionela Lungu

 

* FOTO Ionela Lungu