Au stat decenii în puşcărie, complet nevinovaţi! EXCLUSIV

Sunt oameni care ajung să stea după gratii chiar mai mult decât unii criminali înrăiţi * asta deşi nu au comis vreo infracţiune şi nici nu au primit vreo condamnare * chiar şi aşa, ei sunt „vieţaşii” nevoiţi să-şi petreacă timpul în Penitenciarul Bacău

Există o categorie de oameni, nu puţini, pentru care o uşă ce se închide în spatele lor şi zăngănitul de cătuşe i-au transformat într-un fel de roboţi. Ei sunt gardienii de penitenciar. Sau, altfel spus, supraveghetorii de celulă. Ei ajung să stea după gratii chiar mai mult decât criminalii şi sunt puşi în libertate abia la pensie.

La Penitenciarul din Bacău sunt doar câţiva astfel de supraveghetori care, o dată la două zile, timp de 12 de ore, intră în contact cu deţinuţii. Doi dintre ei lucrează de mai bine de 20 de ani cu gratiile şi vizetele şi nu vor ca lumea să afle prea multe despre identitatea lor adevărată. Nu pentru că le-ar fi teamă, deoarece de acest sentiment au scăpat demult, ci mai degrabă dintr-o oarecare reţinere, pentru ca „persoanele de afară” să nu afle unde lucrează. Discuţia cu cei doi subofiţeri care se apropie de pensie decurge molcom, în totală contradicţie cu zgomotul rece de fier ce sparge din când în când aerul.

Fără să fi fost vreodată cercetaţi, judecaţi sau condamnaţi, cei doi supraveghetori au stat 20 de ani prin puşcării. Au stat printre hoţi, tâlhari, violatori şi criminali. Nu se ştie câţi dintre aceştia au executat pedepsele până la capăt. Cert este că infractorii au plecat, iar gardienii au rămas. „Pentru deţinut, condamnarea nu este bătută în cuie. El poate munci pentru a-şi reduce pedeapsa sau poate beneficia de o amnistiere, precum cea din 1988, când penitenciarele aproape că s-au golit. Pentru noi, însă, condamnarea este pe viaţă. Stăm până la 55 de ani şi nu există graţiere. De aici ieşi numai când îţi vine rândul la pensie!”, spune unul dintre agenţi.

Programul de lucru din penitenciar este, ca peste tot în unităţile militarizate, de 12 ore cu 24. După ce păşeşte dincolo de zidurile puşcăriei, supraveghetorul îşi ia „obiectivul” în primire şi se apucă de treabă. Coridorul este rece şi lung, cam cât un teren de fotbal, iar de-o parte şi de alta sunt 10-12 dormitoare, în care se găsesc, în medie, 300 de deţinuţi. „Imediat ce ajungi la serviciu, deţinuţii încep să bată la uşi. Fiecare are ceva de spus. Zilnic, facem cam 20 de ture de culoar şi deschidem de cel puţin cinci ori vizorul fiecărui dormitor. Pe lângă asta, trebuie să-i scoatem pe deţinuţi la masă, la plimbare sau să-i pregătim pentru orele de educaţie civică”, completează celălalt agent.

„Mâna dreaptă” a supraveghetorului este şeful de cameră sau... „rechinul”. El stabileşte cine în ce pat doarme, el deschide primul pachetele cu mâncare. Şi fumează numai de la alţii. „Bobocii” trebuie să se supună: eventual să-i spele rufele şi niciodată să nu-l pună pe şeful de cameră în inferioritate în faţa gardienilor. „Rechinul” este cel care face legea şi nimeni nu poate ieşi la raport în faţa supraveghetorului fără ca el să ştie. Cei care au trecut prin închisoare ştiu asta. Pe baza celor spuse de „rechin”, supraveghetorul ştie ce are de făcut. Una dintre regulile sacre din Penitenciar este să ai ochii închişi, dopuri în urechi şi gura ferecată. Pentru că, aici, totul se află imediat şi nu este exclus ca persoana cea mai puţin iniţiată să ajungă să pătimească.

Desigur, gardienii de penitenciar au şi ei familiile lor, despre care, însă, preferă să vorbească cât mai puţin. Pentru ei nu există nici sărbători, nici alte satisfacţii profesionale. Privit din exterior, ei sunt cei cu gratiile în faţă. „Un gardian adevărat nu stă niciodată să înmulţească zilele de serviciu cu lunile şi cu anii, adică să afle exact cât a stat în închisoare. Dacă i-ar fi mintea la asta, cu siguranţă ar înnebuni înainte să prindă pensia”, spune unul dintre supraveghetori.

Cheltuială imensă pentru deţinuţi

Deţinutul e mai scump, cu aproape 2.000 de lei lunar, decât un şomer. Statul plăteşte de aproape şase ori mai mult pe lună pentru întreţinerea unui infractor decât pentru indemnizaţia unui absolvent de studii superioare fără serviciu. Peste 60% dintre deţinuţii români erau şomeri în momentul arestării, potrivit unei statistici a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Odată cu trecerea lor dincolo după gratii, cheltuielile şi grija statului au crescut considerabil. Astfel, statul cheltuieşte lunar 2.400 de lei pentru un deţinut pe hrană, pază, transport, curent, educaţie sau agrement. Dincolo de zidurile penitenciarelor, şomerii au mai puţine beneficii de la stat. „Această indemnizaţie de şomaj pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ este în cuantum de 255 de lei şi se acordă pentru o perioadă de şase luni. Dacă absolventul îşi găseşte un loc de muncă în această perioadă de 60 de zile de la data absolvirii, dar şi după, ei beneficiază de o primă de angajare în valoare de 425 de lei”, spune purtătorul de cuvânt al ANOFM, Cristina Scarlat.

Indemnizaţia pentru şomeri este de 75% din salariul minim pe economie, la care se adaugă sporuri, în funcţie de cât a cotizat fiecare. Statisticile oficiale arată că, în România, sunt 680.000 de şomeri, dar şi 27.155 de deţinuţi.

Din acest motiv, Sindicatul Omnia, din ANP, cere Guvernului măsuri pentru condiţiile din penitenciare. „Acordarea de beneficii nejustificate pentru infractori nu rezolvă problema penitenciarelor. Aceste măsuri dovedesc, încă o dată, existenţa unei agende ascunse şi o lipsă de respect din partea aleşilor pentru Justiţie şi pentru victimele infracţiunilor. Deloc surprinzător, dacă aplicăm exact aceleaşi standarde europene folosite recent de către legiuitor pentru a evalua calitatea locurilor de detenţie, constatăm că românul liber trăieşte în condiţii cel puţin la fel de improprii, fără că acest lucru să pară a fi la fel de important pentru Parlament şi Guvern”, au precizat reprezentanţii Sindicatului Omnia. Sindicaliştii avertizează că situaţia din penitenciare a devenit importantă doar după ce politicieni şi afacerişti au fost condamnaţi, deşi starea de fapt era cunoscută, iar CEDO a avertizat încă din 2012 că urmează o decizie- pilot.

În regim de avarie

Pensionările masive şi plecarea angajaţilor în alte locuri fac ca Penitenciarul Bacău să funcţioneze în acest moment la limita de avarie, cauzată de lipsa de personal. În ce privește personalul unității, anul 2016 s-a remarcat prin ponderea pierderilor comparativ cu numărul intrărilor. Pentru a funcţiona în condiţii normale, Penitenciarul Bacău trebuie să aibă alocate 430 de funcţii, faţă de 334 - numărul prevăzut în momentul actual în statutul de organizare. În primele patru luni ale anului 2017 și-au încetat raporturile de serviciu prin pensionare opt funcționari publici cu statut special din cadrul Penitenciarului Bacău, alți trei funcționari fiind mutați la alte unități. Până la sfârșitul anului se preconizează, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, pensionări ale altor opt funcționari publici cu statut special din cadrul unității.

„În primele din 2017 au fost organizate concursuri, recrutați și încadrați șapte funcționari, aceștia fiind debutanți și, ulterior, definitivării (după un an) vor putea efectua misiuni independente specifice postului ocupat. Urmează a fi organizate zece concursuri pentru ocuparea funcțiilor vacante până la finele anului. În cadrul Penitenciarului Bacău, funcții deficitare sunt de medic (cinci posturi libere), psiholog de personal (o funcție liberă), agent în sectorul operativ (30 de posturi libere), celelalte funcții vacante fiind implicate deja în concursurile organizate de unitatea noastră. În situaţia deficitului de personal existent, soluția pe termen lung a acestei probleme este organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante”, a declarat Mădălina Mătăsaru, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Bacău. Florin CRĂCIUN