Ce se întâmplă după ce murim

În mediul virtual, posesoarea de unealtă agricolă e privită cu umor * varianta autohtonă a lui Hades are diferite feţe şi... poziţii sociale, ba chiar e cosmopolită * misterelor eroilor, experienţele din pragul morţii şi dreptul nostru de a ne juca de-a Dumnezeu îi preocupă de asemenea pe ieşeni

 

Ce se întâmplă când ne-a sunat ceasul? Este moartea chiar un sfârşit de ciclu? Sunt întrebări care au preocupat specia umană de la începuturile sale. Magia şi ştiinţa au încercat să le dea răspuns, dar fiecare descoperire nu a deschis decât alte piste. Ieşenii nu puteau scăpa de cea mai mare întrebare a tuturor timpurilor, însă preferă să trateze problema cu umor. Asta se vede mai ales pe Facebook, unde varianta autohtonă, posesoare de unealtă agricolă, a lui Hades are diverse înfăţişări şi mult succes, în grup sau individual.
Din Franţa la... FBI
Una dintre variantele sale e cosmopolită – a făcut stagiu de practică la FB, a studiat la institutul francez din Iaşi şi a lucrat la FBI. De felul ei pare sociabilă şi interesată mai mult de amor, dovadă că întreabă „Dacă ţi-aş cere un sărut, oare l-aş primi?”
Un alt avatar al său se declară persoană publică şi îşi etalează premiile pentru „cel mai bun asasin”. Dovada, scopul său în... viaţă: „Te tai, te feliez, cu stil te decupez!” Totuşi, există şi bonusuri: „Cine mă ajută primeşte o avertizare cu o lună înainte de a da colţul”. Singura consolare pentru cei vânaţi de sinistra creatură e că încă n-a învăţat să meargă pe bicicletă...
Ieşenii au la dispoziţie şi o moarte ceva mai... şantajistă, dar cu aspiraţii regale: „Vrei, nu vrei, dar noi tot ne întâlnim! Nu vă luaţi după moşi, sunt o persoană de treabă. P.S.: Cine nu dă like va muri”.

Bulina rosie pe Biblie

Tutankhamon, Eminescu sau Moş Crăciun?
 Chiar şi eroii răposaţi ai trecutelor războaie sunt amintiţi cu zâmbetul pe buze. De data aceasta, ieşenii preferă să vadă misterul din spatele uşilor închise şi se întreabă ce-o fi înăuntru. Variantele de răspuns sunt năucitoare. Unii se gândesc la buncăre secrete şi tuneluri care duc la palat. Alţii îl văd ca adăpost pentru... mături. Există şi un război surd între filonul străin de inspiraţie şi cel autohton. „Tutankhamon de Iaşi” se bate cu Eminescu şi a sa Veronică, Moş Crăciun cu Elodia, iar cineva mai împăciuitor oferă îmbrăţişări gratuite pentru toată lumea.
Sunt şi voluntari gata să desluşească misterul. „Wau! Păi atunci ar trebui să ne mobilizam mic cu mare şi să facem o expediţie”, propune un suflet întreprinzător. „Dacă expediţia asta nu-i ilegală (interzisă), eu sunt trup şi suflet deja la gura tunelului, aşteptând voluntari”, vine răspunsul. Totuşi, e nevoie de strategie – „Aveam în gând să intram pe undeva şi să ieşim pe partea cealaltă. Ar trebui evaluate costurile, riscurile şi, ajungând la o concluzie, poate e chiar realizabil”.

Supererorii din pragurile morţii
Desigur, partea serioasă nu e ignorată. Un interes deosebit îl stârnesc cei care au avut ocazia să ridice măcar un colţ al „vălului”. Măcar pentru o vreme, aceştia devin un fel de superoameni. „Experienţele din apropierea morţii, Near Death Experiences în limba engleză, sunt experienţe realistice, profunde şi care pot schimba radical viaţa oamenilor ce au fost fiziologic sau psihologic în apropierea morţii. Deşi detaliile diferă, NDE sunt caracterizate printr-o serie de caracteristici principale. Cea mai des întâlnită senzaţie e cea a părăsirii trupului şi privirea de sus, de la o anumită distanţă, a propriului corp fizic. Chiar şi aşa, conştiinţa, percepţiile, memoriile, emoţiile sunt nealterate, ceea ce înseamnă că ele nu aparţin cu adevărat de creier. De asemenea, fără trupuri fizice, oamenii cu NDE simt că pot trece prin pereţi şi uşi, că sunt liberi să facă ceea ce vor şi că pot citi gândurile oamenilor”, se arată într-o asemenea postare.

Prizoniera intr-o casatorie de Iad

Desigur, subiectul va rămâne multă vreme controversat şi poate doar o revelaţie divină să-l închidă. Între timp, fiecare ieşean priveşte moartea în faţă aşa cum poate. Unii, cu un surâs... Ştefana CZELLER
Nu avem dreptul să ne jucăm de-a Dumnezeu
Dispute stârnesc şi condamnările la moarte, văzute dintr-o perspectivă mai largă. Unii se folosesc drept argumente din Brian Weiss: ’’Nu avem niciun drept să întrerupem vieţile oamenilor înainte ca ei să-şi fi trăit viaţa până la sfârşit - în cazul condamnărilor la moarte sau războaie. Dar noi o facem. Nu avem niciun drept. Pedeapsa lor va fi mai mare dacă-i lăsăm să trăiască. Atunci când vor muri şi vor trece în următoarea dimensiune, vor suferi acolo. Vor fi lăsaţi într-o stare foarte agitată, nu vor cunoaşte pacea. Şi vor fi trimişi înapoi, dar vieţile lor vor fi foarte grele. Şi va trebui ca ei să-i răsplătească pe toţi acei oameni pe care i-au rănit”.
* * *
Timpul intră în joc
Nu doar FB urmăreşte tema morţii. În timp ce Anonymous a declarat război marelui gropar ISIS, un comentator de ocazie face comerţ cu... timp: „Aduc cruci second head din Germania. Pot da anii înapoi pentru interesaţi. Mai multe pe privat. Nu pot da bon de casă sau de bacşiş. Toata afacerea e la negru”. Aviz amatorilor!