Cinci ieşence au obţinut daune în „Dosarul MISA“!

Cinci ieşence, alături de 21 de persoane din alte orașe, au dat în judecată statul român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) * reclamanții cereau despăgubiri în urma perchezițiilor făcute de autorități după izbucnirea scandalului legat de mișcarea condusă de fugarul Gregorian Bivolaru

Astfel, Laura O., Nicoleta C., Amalia L., Liliana A. şi Tatiana T. au dat recent în judecată statul român, alături de alte persoane din ţară. Judecătorii europeni au admis în parte acţiunea, statul fiind obligat să le achite celor cinci ieşence suma totală de 57.000 de euro, drept daune morale.

Conform cererii depuse pe masa judecătorilor europeni, reclamanții sunt adepți sau simpatizanți ai Mișcării pentru Integrarea Spirituală în Absolut (MISA), ONG creat în 1990 și condus de gurul Gregorian Bivolaru. Conform reclamanților, principalul obiectiv al ONG-ului era practicarea de diverse forme de yoga, iar unii dintre membrii MISA trăiau în comunități denumite „ashram-uri“.

Pe 12 martie 2004, Parchetul de pe lngă Curtea de Apel București a demarat o anchetă în ceea ce îl privește pe cel poreclit „Grig“ (Gregorian Bivolaru – n.r.), pentru evaziune fiscală și spălare de bani. La cererea procurorilor, pe 16 martie 2004, Tribunalul București a autorizat efectuarea de percheziții și confiscarea materialelor informatice în 16 imobile ocupate de membrii MISA.

Operațiunea „Christ“, cu forţe speciale!

Reclamanții au precizat că, de fapt, procurorii au cerut să le fie puse la dispoziție unități speciale de Jandarmerie în vederea efectuării perchezițiilor, pentru a destructura o presupusă rețea de „trafic de droguri și prostituție“. Pe 18 martie 2004, la ora 9.00, autoritățile judiciare au declanșat Operațiunea „Christ“, la care au participat aproximativ 300 de agenți din cadrul Jandarmeriei și forțe speciale.

Reclamanții au menţionat în continuare că, în dimineața respectivă, se găseau în imobilele vizate de procurori și că au fost încătușați și duși sub escortă armată la Parchet, unde au fost interogați cu privire la activitățile lor din cadrul MISA.

Ei au adăugat că au fost reținuți până seara, fără a li se da mâncare sau apă, fără să aibă voie să meargă la toaletă, că au fost insultați și amenințați de procurori și polițiști, care i-ar fi forțat să dea declarații despre viața lor intimă și prin care să-l acuze pe liderul MISA de fapte ilegale. Cei 22 de reclamanți au mai susținut că nu li s-a spus pentru ce fuseseră reținuți și că nu li s-a dat dreptul de a fi reprezentați de avocați.

„A fost o atmosferă de umilire“

În acțiunea de la CEDO, reclamanții au mai arătat au fost anchetați în dosarul în care și liderul MISA a fost suspectat de fapte ilegale. Între 2004 și 2006, aceștia au fost chemați de mai multe ori la sediul Parchetului, pentru a face declarații și a lua la cunoștință de diferite decizii din cadrul dosarului. Conform propriilor afirmații, cu aceste ocazii, ei ar fi fost amenințați și jigniți de procurori, care le-ar fi cerut să facă afirmații incriminatoare la adresa lui Bivolaru.

„În cursul lunilor iunie – iulie 2007, am formulat plângeri penale, cu constituire de părți civile, împotriva forțelor de ordine care au participat la operațiune, împotriva magistraților care au coordonat-o și a celor care ne-au interogat“, au menționat reclamanții în fața judecătorilor europeni. Cei 22 de reclamanți i-au acuzat pe agenți de rele tratamente, comportament abuziv și privare ilegală de libertate, infracțiuni prevăzute și sancționate de Codul Penal românesc.

Aceștia au afirmat că autorii faptelor și, în mod special, doi procurori care au coordonat Operațiunea „Christ“ ar fi apelat la metode violente de imobilizare, sub amenințarea armelor, injurii și insulte, interzicerea de a merge la toaletă. La sediul Parchetului, reclamanții ar fi fost reținuți fără vreo explicație și fără posibilitatea de a-și contacta rudele ori avocații. Potrivit reclamanților, amenințările, insultele și privarea de mâncare și apă sau de a merge la toaletă a durat până la punerea în libertate, adică în seara zilei de 18 martie 2004.

Apoi au existat diverse ocazii în care au fost convocați la sediul Parchetului pentru a da declarații și, în cursul interogatoriilor, unul dintre cei doi procurori, ar fi continuat să-i amenințe și să-i insulte, „creând o atmosferă de inferioritate, de teamă și umilire“.

Concluzii ciudate

Pe 7 august 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis în favoarea anchetatorilor în cadrul acestor plângeri formulate de reclamanți, pe motiv că activitatea procurorilor prin care au încercat să adune probe nu a fost nici publică, nici contradictorie.

Magistrații au susținut că metodele folosite de anchetatori ar fi fost necesare din punctul de vedere al strategiei și nu constituie o „hărțuire a reclamanților“. În final, Parchetul ÎCCJ a considerat că drepturile celor anchetați nu ar fi fost încălcate. Pe data de 16 octombrie 2008, prim-procurorul Parchetului ÎCCJ a confirmat decizia de neîncepere a urmăririi penale.

Pe data de 24 iunie 2009, ÎCCJ a respins la fond plângerea reclamanților. Apoi, completul de nouă judecători a respins recursul adepților MISA, considerând că întregul comportament al anchetatorilor ar fi fost potrivit legii. Ciprian NEDELCU