Dosare care stau de 20 de ani în sertare

Instanţele ieşene sunt menţionate în raportul întocmit de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii * sunt menţionate proceduri judiciare care au durat mai mult de un deceniu, în 7 cazuri * unul dintre dosare şi-a găsit verdictul final în mai mult de 20 de ani!

 Instanţele ieşene au ajuns pe lista ruşinii, întocmită de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii. Inspectorii au făcut verificări privind dosarele mai vechi de 10 ani, iar la Iaşi s-au găsit, la jumătatea anului 2015, 7 astfel de dosare, dintre care unul depăşise 20 de ani! “Dosarul a fost înregistrat în sistem la 18 ianuarie 1993, la Judecătoria Iaşi, fiind soluționat prin sentința penală din 15 noiembrie 1994 a Judecătoriei, rămasă definitivă la 9 mai 1995. La 18 mai 2015, inculpata a formulat o nouă cerere de apel”, au spus inspectorii. Mariei Ursu, acuzată de nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, i s-a spus în cele din urmă pe 18 noiembrie 2015 că apelul ei e tardiv şi astfel s-a pus capăt unei adevărate odisei juridice.

Gologanii, piatră de încercare pentru justiţia ieşeană
Alt exemplu de proces aproape fără sfârşit a fost cel al unor proxeneţi din clanul Gologan. Prima dată, dosarul a fost înregistrat în sistem în martie 2005, apoi s-a dispus de Tribunal restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea actului de sesizare, dar Curtea de Apel a întors decizia şi a cerut continuarea judecăţii. După un nou meci de ping pong, Tribunalul a reuşit să cadă de acord cu instanţa superioară şi să trimită definitiv dosarul la DIICOT în 2007, pentru ca în 2011 procurorii să revină cu alt rechizitoriu. Tribunalul a dat un verdict pe 9 decembrie 2013, apoi proxeneţii au făcut apel, punctul final fiind pus în iulie 2015.

“Motivul principal pentru care au fost acordate termenele de judecată în apel l-a reprezentat faptul că unii dintre inculpaţi au încercat în mod sistematic să tergiverseze soluţionarea cauzei, prin formularea unor cereri repetate pentru amânarea judecării pentru lipsă de apărare ori prin rezervarea dreptului de a propune probe cunoscute la termene ulterioare, ori de a da declaraţii înainte de epuizarea probatoriului şi constatarea finalizării cercetării judecătoreşti, la mai mult de 2 ani şi jumătate de la sesizarea instanţei, conduită procesuală care, dincolo de o strategie proprie de apărare, echivalează, în fond, cu o modalitate mascată de tergiversare a soluţionării cauzei”, au spus inspectorii.

IJ a socotit că, timp de doi ani şi jumătate, judecătorii doar au aruncat pisica în curtea altuia, fără să înceapă de fapt procesul, iar procurorii au avut nevoie de 3 ani pentru a da alt rechizitoriu. “S-a apreciat că nu există indicii de tergiversare a judecăţii, ţinând cont de complexitatea cauzei, numărul mare al părţilor şi de faptul că unii dintre inculpaţi au încercat de foarte multe ori să tergiverseze soluţionarea dosarului”, se arată în raport.

Dreptul la proces echitabil, încălcat
Deşi nu au găsit la Iaşi vinovaţi, inspectorii recunosc că astfel de situaţii nu sunt de dorit. “O procedură judiciară mai mare de 10 ani, calculată de la data primei sesizări a instanţei de judecată, nu poate fi apreciată ca asigurând dreptul la un proces echitabil al părţilor. Aceste cauze ar trebui să beneficieze de atenţia sporită a judecătorilor, pentru acordarea unor termene scurte şi dispunerea tuturor măsurilor procedurale care ar putea contribui la accelerarea judecăţii. Un aspect care trebuie menţionat este acela că multe din aceste dosare au fost preluate de judecătorul actual de puţin timp, iar analiza măsurilor dispuse pentru accelerarea judecăţii, din perspectivă disciplinară, poate fi efectuată doar în intervalul ultimilor 2 ani”, se mai precizează în raport. Cristina CZELLER
6 ani şi 3 luni – atât a durat, de fapt, procesul în cazul Gologan