Drama unei mame din ţara celor 1.000 de lacuri

Cazul copiilor medicului Camelia Smicală, originară din Piatra Neamţ, preluaţi de către autorităţile din Finlanda a generat acţiuni ale autorităţilor * micuţii sunt într-un centru după ce tatăl, finlandez, a acuzat-o pe mamă că ar fi vrut să fugă cu ei din ţară * de fapt, medicul voia să se mute într-o altă localitate

O delegaţie a membrilor Comisiei pentru românii de pretutindeni va pleca în Finlanda pentru a discuta cu autorităţile cazul medicului ai cărui copii au fost luaţi şi duşi într-un centru de plasament în 2015. Ambasadorul Finlandei în România, Paivi Pohjanheimo, a fost audiată la Comisia pentru românii de pretutindeni şi a dat asigurări că autorităţile din ţara sa sunt preocupate de oferirea unui mediu sigur de viaţă pentru toţi copii, indiferent de provenienţa etnică a lor.

Povestea finlandeză a Cameliei Smicală a început în 2005, când a lăsat România pentru un alt fel de viaţă. „Am plecat prin căsătorie, într-o nebunie, sperând să-mi fac o familie. Nu căutam neapărat o viaţă mai bună, că nici în România nu am avut o viaţă grea. Lucrasem ca medic de Urgenţe la Piatra Neamţ, nu am trăit greu. Din păcate, visul frumos s-a transformat într-un coşmar inclusiv pentru fiica mea Andreea, care pe atunci avea 4 ani”, a povestit Camelia Smicală la un post de televiziune din Piatra Neamţ.

Lucrurile s-au schimbat imediat ce numele de familie i-a fost completat de cel al soţului, Jalaskoski, un bărbat deloc blând după cum avea să afle. „Nimic din ce făceam nu era bun. M-aş fi întors în ţară, dar am rămas imediat însărcinată”, a spus medicul. „Noi, românii, avem ideea că peste tot sunt câini cu colaci în coadă, că oriunde este mai bine decât la noi. Aceasta este povestea care ni se serveşte, dar nu este asa. Finlanda ar fi putut fi o poveste frumoasă şi pentru mine, este o ţară plină de păduri şi de lacuri (fiind cunoscută drept ţara celor 1.000 de lacuri – n.r.), foarte liniştită, în care am crezut că mă voi regăsi, dar nu a fost aşa”, a completat pietreanca. Ea locuieşte acum în Tampere, al doilea oraş ca mărime din Finlanda, unde lucrează ca medic anestezist. A muncit enorm pentru această poziţie şi a depăşit obstacole pe care nu credea că le va trece vreodată. După primul copil, Mihai, născut prematur din cauza stresului la care era supusă, a urmat, la un an, Maria, iar în 2007 erau deja la prima internare într-o casă de siguranţă cu cei trei prunci. „După o agresiune foarte urâtă în familie am fost duşi la o casă de siguranţă, care arăta ca un lagăr şi unde nu am primit nicio consiliere psihologică, nici translator. Acolo erau drogaţi, oameni fără adăpost şi noi. Era ca un fel de închisoare, din care nu puteai fugi. M-am speriat, am revenit acasă, am spus că voi învăţa singură finlandeza şi îmi voi găsi un loc de muncă, în speranţa că voi scăpa de coşmar”, a continuat povestea mama celor trei copii. Şi-a găsit de muncă abia în 2008, la dispensarul din sătucul în care locuia şi al cărui medic-şef era îndrăgostit de România, îşi făcea vacanţele la Constanţa. „Când a auzit că sunt din România mi-a făcut contract pe câteva luni. Acolo contractele sunt foarte dure şi angajatorul se fereşte să le încheie pe termene lungi. Am luat medicina de la capăt”, a continuat Camelia Smicală. A divorţat în 2010, a obţinut custodie dublă pentru copii, însă necazurile erau departe de a se fi sfârşit. Şi-a găsit un loc de muncă într-o altă localitate, iar când a vrut să se mute, fostul soţ a dat-o în judecată şi a alertat autorităţile pe motiv că ar vrea să fugă din ţară cu cei mici. Au intervenit autorităţile şi Serviciile Sociale, care i-a luat pe Mihai şi Maria într-un centru. Practic, în 2015 i-au smuls din braţele mamei, care de atunci trăieşte doar cu gândul să-i aducă acasă. „Observăm în acest caz încălcări ale legislaţiei finlandeze în mod inclusiv, chiar dacă doamna ambasador şi-a declinat orice responsabilitate de a comenta cazul respectiv. Am încercat să aflăm care au fost demersurile făcute de autorităţile finlandeze pentru a elimina toate încălcările care au fost înregistrate până în prezent. Spre exemplu, doamnei Smicala nu i s-a oferit un traducător, aşa cum se procedează în orice ţară normală. În plus, copiilor nu li s-a oferit un avocat din oficiu, aşa cum prevede legislaţia finlandeză”, a precizat preşedintele Comisiei pentru românii de pretutindeni, Constantin Codreanu. În sprijinul Cameliei Smicală au venit foarte mulţi români, care au semnat inclusiv oe petiţie online. Există pe facebook şi un grup de suport, unde primeşte încurajări, sfaturi şi unde împarte gânduri din viaţa ei.

Maura ANGHEL

 

Camelia Smicală nu-şi poate vizita copiii decât o dată pe lună, timp de o oră şi jumătate.