EXCLUSIV Satul din care şi câinii vor să emigreze

O asociaţie de fotografi din Iaşi a descoperit în urmă cu puţin timp un cătun în care copii învăţau într-un grajd * în anul 2015, mulţi dintre aceşti copii nu ştiu ce este o pastă de dinţi iar la veceul şcolii, fetele şi fac nevoile laolaltă cu băieţii * pentru a veni la şcoală, cei mici îşi aşteaptă fraţii din clasele mai mari pentru a le lua încălţările * copii din Domniţa nu au beneficiat niciodată de asistenţă medicală * învăţătorii susţin că pentru a reuşi să fie curăţaţi de mizerie toţi aceşti copii, ar trebui săpat un iaz în fundul curţii

Cele patru maşini valsează printre hârtoapele desfundate ale satului Domniţa, sughiţând din axuri şi lăsând în urmă valuri de praf. Din când în când, încărcătura de spiţe de cărucioare şi legăturile de biciclete de plastic din portbagaj, se lovesc de banchete precum un animal de companie ce aşteaptă să evadeze în braţele copiilor. Oamenii ies miraţi pe la porţi să vadă cine le ridică colbul de pe uliţe. Sunt atât de săraci că nici căruţe, dar nici animale nu au. Cine are bălegar în fundul curţii e un om înstărit. „Au venit boşii, măi!”, se aude pe la porţi. La şcoala din Domniţa nu se mai fac ore. Astăzi, nişte domni de la Iaşi aduc cadouri, jucării şi pachete cu cozonac pentru masa de Înălţarea Domnului, dar şi doctori, acele fiinţe cu halate albe care mai apar câteodată pe la televizor, care-i vor controla ca pe caii de la târg, la ochi şi la dinţi. În cele două camere mici, despărţite de un antreu prăfuit, sunt în jur de 60 de suflete. Privirile li se ridică brusc spre vizitatori, pline de mirare şi, parcă, resemnare. Nici un zâmbet nu răsare pe feţe lor mici, brăzdate de jeg. Treptat-treptat, ochii le devin mai luminoşi iar sufletele de copii încep să se încălzească. Au văzut dihăniile de jeep-uri din curte, din care oamenii au început să descarce cadourile.

Anatomia se învaţă la veceul din fundu' curţii

Până a se muta, în toamna anului trecut, în clădirea rămasă nefinisată, copii au învăţat într-un grajd al unui locuitor mai înstărit. Acolo i-au găsit prima oară, buchisind pe întuneric, fotografii de la Asociaţia „Foto-Iaşi”. Între timp, cât cu ajutorul dat de Primăria Ţibana, dar mai mult din donaţiile unei fundaţii din Olanda, copii din acest sat au făcut un pas în plus spre civilizaţie, prin noul corp de şcoală. „La această şcoală, care de fapt nu e şcoală, ci viitoarea bibliotecă, învaţă copii de la clasa zero şi până la clasa a II-a. Copiii nu au beneficiat niciodată de asistenţă medicală aici, dar ei se duc la medicul de familie de la Ţibana. Aici e puterea economică la pământ şi de asta şi frecvenţa la şcoală e aşa cum e, dar şi igiena”, ne spune Olaru Costică, unul dintre cei 4 învăţători suplinitori ai acestei şcoli. În laterala şcolii sunt adunate mormane de balegă cu paie în două, de la grajdurile celui în curtea căruia au fost găzduiţi copii, iar la câţiva paşi de şcoală se află „veceul din fundul curţii”. Confecţionat din câteva coli de tablă, acesta este deschis pentru copii numai într-o cabină. „In partea cealaltă e închis ca să nu cadă copii în gaură. Nu, nu e pentru cadre”, ne linişteşte suplinitorul. În veceul „unităţii şcolare”, „prevăzut” fără uşă, doi puşti dintr-a 'ntâia studiază cu interes gaura în care fac pipi. De afară, tot cu interes, îi urmăreşte o gâgâlice de fată cu cozile în vânt. „Niculina, du-te de aici că noi suntem băieţi!”, o alungă cei doi. Ţi-ai găsit cu Niculina! „Da ce, nu v-am mai văzut? Vreau să fac pipi”, spune fetiţa hotărâtă. Fetiţe, băieţei, se perindă pe rând sau deodată la veceu, fiecare făcându-şi nevoile ba în gaura acestuia, ba în faţa veceului, fără să se jeneze unul de altul, apoi fug în clasă. Nici unul nu se opreşte la bidonul metalic montat în antreu, pentru a se spăla pe mâini.”Ar trebui să săpăm pentru un iaz în fundu curţii, ca să se ducă cu toţii la gârlă să se spele, că toţi îs murdari”, spune plin de simţ practic, suplinitorul.

Evul Mediu de la o aruncătură de braţ de Iaşi

Femeile nasc în acest sat, ca în Evul Mediu. Din momentul în care simt fluturi în stomac şi îşi dau seama că nu e de la băutură, şi până le apucă contracţiile finale, nu le vede nici un doctor. Fac sex în ziua de alocaţie şi nasc când se împlineşte sorocul, şi atunci cu ajutorul unei moaşe. Singurul câştig, încă o alocaţie. Din cauza înfiorătoarei ignoranţe a mamelor, mulţi dintre copiii din aceste comunităţi prezintă câte o dizabilitate sau deficienţă pe care nu o tratează niciodată. Cu toate acestea, cei mici continuă să vină la şcoală, fie pentru lapte şi corn, fie pentru învăţătură, fie că e într-un grajd, fie că într-o construcţie nouă, dar fără lumină, din ignoranţa directorului. „Hai, măi, mogofanilor mai repede! De abia aţi venit de acasă şi v-au şi pălit nevoile? Antonie, tu unde te duci? El e fiul patronului unde au învăţat. Cât am fost dincolo, el era stăpân acolo, nu directoru”, ne spune complice, Costică Olaru. Faţă în faţă cu bidonul de tablă, loc tabu pentru mâinile şi feţele copiilor, stră aruncată o cutie plină cu pîslari rupţi, peste care este aruncat un făraş cu praf. Aflăm cu stupoare că acele încălţări cu aspect de gunoi casnic, sunt încălţările de schimb ale copiilor, pentru zilele când afară plouă şi ei vin înglodaţi până la genunchi. „Când e cald şi bine, vin toţi la şcoală. Mare problemă e că nu au încălţări. Când plouă, mulţi îi aşteaptă pe fraţii mai mari ca să vină de la şcoală şi să schimbe papucii, ca să aibă cu ce veni la şcoală”, ne spune Roxana Proboteanu, suplinitoarea de religie. Acţiunii membrilor asociaţiei ieşene li s-au adăugat ieri şi viceprimarul municipiului Iaşi, Gabriel Surdu, dar şi cei de la Clinica Dentesse. „Acţiunea de astăzi are la bază o iniţiativă a unei asociaţii a fotografilor care m-au rugat să facem un gest pentru copii care au mai puţine posibilităţi materiale. Mâine (n.r. azi) este Înălţarea şi mulţi dintre aceşti copii poate nu au posibilitatea să aibă un cozonac pe masă, aşa că le-am adus câte un mic cadou, jucării, dar şi material medical şi de igienă. Totodată, am venit însoţit de un grup de medici oftalmologi şi stomatologi care i-au consultat pe copii şi, unde au constatat afecţiuni, se vor întoarce cu tratamente”, a spus viceprimarul Gabi Surdu. Pentru o zi, pe uliţele din satul Domniţa viaţa e roz. Zecile de baloane, la fel de roz, au umplut spaţiul parcă prea mioritic în care evoluţia a fost sugrumată de grinzile caselor de lut, iar astăzi, de Înălţarea Domnului, copii vor putea spune „Hristos S-a înălţat!”, în faţa unei mese de pe care borşul cu fasole va lipsi măcar pentru o zi. Nelu PĂUNESCU