Incineratorul bombă din coasta Iaşului

Locuitorii şi agenţii economici de la marginea localităţii Vlădiceni trăiesc un adevărat coşmar, de trei luni * din cauza incineratorului pentru materiale periculoase deschis pe marginea Drumului Hoţilor, mulţi dintre locuitori acuză probleme de natură medicală, iar apicultorii susţin că poluarea le-a omorât familii întregi de albine * „Sunt deşeuri periculoase, printre care şi ţesuturi umane care, arse în acest incinerator, ne afectează foarte grav sănătatea”, susţine directorul unei companii din zonă * până acum trei luni, incineratorul de un milion de dolari a stat abandonat într-o hală de la marginea localităţii, din cauza unor litigii

 Undeva în coasta Mănăstirii Vlădiceni, a început să funcţioneze, de trei luni de zile, un incinerator de deşeuri periculoase. De multe ori, mirosul de tămâie devine înţepător, din cauze ce au rămas străine călugărilor până acum ceva timp. Mai înţepătoarea decât meseria în sine este însă drama prin care trec apicultorii din zonă, care acuză faptul că, de când a început să funcţioneze acel incinerator, le-au murit câteva familii de albine. Nici muncitorii de la Gemini Grup nu se simt mai confortabil cu un astfel de pericol în coastă. „De când a început să funcţioneze acest incinerator de deşeuri periculoase, de la cele medicale, care cuprind atât echipamente medicale, cât şi ţesuturi umane, şi până la plasticuri, muncitorii au început să acuze diferite simptome. Chiar dacă deţine autorizaţie de mediu, patronul incineratorului nu respectă cele spuse acolo. Noi suntem faţă de incinerator la 150 de metri, când distanţa legală trebuia să fie de 500 de metri. Mai mult, trebuia să aibă coş mai mare şi gard viu de protecţie. Cei de la Garda de Mediu spun că totul este în regulă cu incineratorul, dar disconfortul oamenilor noştri este uriaş. Mulţi acuză probleme respiratorii, dureri faciale, iar alţii, pur şi simplu, nu mai vor să mai vină la serviciu”, ne-a declarat Ioan Negoiţă, directorul companiei Gemini Grup.

Incinerator de un milion de dolari, abandonat în câmp

Bazele acestui incinerator au fost puse în anul 2007, de către omul de afaceri Gabriel Surdu, fără încă ca acesta să exploateze vreo secundă această instalaţie de ardere a deşeurilor. Mai mult, instalaţia comandată de la o firmă din Cluj nu a fost achiziţionată de către omul de afaceri ieşean, pe motiv că era neconformă cu cerinţele de mediu. „Incineratorul nu a fost o afacere pe care să o administrez. Când am primit instalaţia, aceasta nu corespundea cerinţelor şi nu am cumpărat-o. Ulterior, am primit o propunere de a pune la dispoziţie terenul pe care apucase să ajungă incineratorul, contra unui procent de 10% din acţiunile celor care au dorit să cumpere această instalaţie, în locul meu. Promisiunea de a fi o staţie de incinerare performantă nu s-a respectat şi, personal, am refuzat să o pun în funcţiune şi ne-am opus şi efectuării de plăţi către furnizorul neperformant din punct de vedere tehnic”, a declarat omul de afaceri Gabriel Surdu. Acest litigiu a ajuns în instanţă, ajungându-se ca societatea deţinută de Surdu să fie executată pentru o sumă de bani restantă, fiind preluate la schimb hala, terenul şi incineratorul. „Aceste bunuri au ajuns în posesia unei firme cu care nu am nicio legătură. Funcţionarea sau nefuncţionarea incineratorului la parametri normali este o problemă care intră în sfera legilor care reglementează îndeplinirea condiţiile de mediu”, a mai spus Gabriel Surdu. Firma care a cumpărat incineratorul, ai cărei acţionari se află în prezent în Israel, au vândut la rândul lor echipamentul unei alte firme şi aşa s-a ajuns ca firma Demeco, din Bacău, a omului de afaceri Ciprian Blănaru, să fie singura care să pună în funcţiune acest incinerator, în valoare de un milion de dolari, care a stat abandonat timp de aproape 10 ani într-o hală, la marginea „Drumului hoţilor”.

Avize ca la Colectiv?

Firma acestui om de afaceri a cumpărat abia în 2013 instalaţia de incinerat deşeuri, de la executor, moment în care a descoperit că utilajele erau nefuncţionale, iar incineratorul trebuia reconstruit. „Când am intrat eu, novice fiind în domeniul ăsta, am crezut că o să cumpăr o hală cu o instalaţie funcţională înăuntru. Am chemat nişte specialişti, care mi-au zis că nu există mai nimic din ce trebuia să fie şi atunci am tăiat totul şi am refăcut de la zero: cuptoare, combustie, filtru, tot, iar instalaţia veche am tăiat-o şi am vândut-o la fier vechi. Instalaţia actuală este refăcută cap-coadă”, a spus administratorul Ciprian Blănaru. Cu toate acestea, reclamaţiile curg mai ceva ca poluarea dintr-o veche instalaţie de ardere a deşeurilor. În faţa valului de reclamaţii, omul de afaceri se apără cu un teanc de avize de la Mediu, ISU, DSP şi chiar EON.

În incineratorul de la marginea Vlădiceniului se ard zilnic 20 de tipuri de deşeuri periculoase, de la deşeuri medicale, resturi alimentare sau deşeuri industriale, cum ar fi textilele impregnate, de exemplu, sau nămol cu conţinut de ulei, în general deşeuri care nu se pretează la depozitare şi trebuiesc arse pentru a nu exista scurgeri în pânza freatică. În consonanţă cu situaţia primejdioasă pe care o acuză cei ce locuiesc sau lucrează lângă incinerator, pare să fie doar vestitul Drum al Hoţilor – o cale către nicăieri, cu interes zero din partea autorităţilor. Nelu PĂUNESCU

„Noi suntem faţă de incinerator la 150 de metri, când distanţa legală trebuia să fie de 500 de metri” – Ioan Negoiţă, directorul companiei Gemini Grup

„Instalaţia actuală este refăcută cap-coadă” - Ciprian Blănaru, administratorul incineratorului