Lacrimi şi durere la un an de la tragedia aviatică de la Bereşti Bistriţa
Dimensiune font:
Durere fără margini la Bereşti Bistriţa. Lacrimile au curs neîncetat din ochii rudelor maistrului militar Laurenţiu Chiru şi ale plutonierului Vasile Manolache. A trecut un an de când elicopterul militar s-a făcut zob pe un câmp din comună, însă durerea e la fel de chinuitoare ca atunci când au aflat teribila veste.
Şi cerul a plâns vineri dimineaţă la Bereşti-Bistriţa. Familiile celor doi militari căzuţi acum un an în tragedia aviatică sunt de neconsolat. Sfâşiaţi de durere, cu ochii în lacrimi, rudele maistrului militar Laurenţiu Chiru şi ale plotonierului Vasile Manolache au venit să asiste la ceremonialul militar şi religios, făcut de Garnizoana Bacău la un an după cumplitul accident. „După un an de zile, tot greu e. N-a trecut o zi fără să nu-l plâng. Nu-l putem uita. Nu putem dormi noaptea de dorul lui, de dorul copilului nostru”, spune printre lacrimi Elisabeta Manolache. Alături de ea, abia ţinându-se pe picioare, tatăl plutonierului Vasile Manolache, îşi şterge ochii neînchetat. Abia are putere să vorbească. „Suntem foarte îndureraţi. Nu am cuvinte să vă zic ce e în sufletul nostru, nu putem realiza că nu mai e. Îl aştept să intre pe poartă, dar apoi realizez că eacolo unde e, la cimitir”, spune bătrânul.
Alături de ei, au fost sătenii din comună, impresionaţi şi acum de ceea ce au trăit pe 7 martie 2013, dar şi prefectul de Bacău. „Sunt trişit. Eu i-am cunsocut la 40 de zile după accident. Au venit al mine şi i-am dus pe câmp unde s-a întâmplat nenorocirea, pentru că ei nu ştiau unde e. Au pus acolo flori şi lumânări. Acum îi văd tot îndureraţi”, zice Rodica Mărgineanu, una dintre sătencele din Bereşti Bistriţa.
Şi prefectului de Bacău îi e greu să vorbească despre evenimentele din martie 2013, despre imaginile cumplite pe care le-a văzut la locul accidentului. „Au fost atunci momente dramatice. Dorim familiilor să poată să treacă peste această durere enormă”, a declarat Claudiu Şerban, prefctul judeţului Bacău.
„Comemorăm un an de la pierderea a doi colegi dragi: Vasile Manolache şi Chiru Laurenţiu şi spre cinstirea memoriei lor am ridicatacest monument, pe care l-am sfinţit astăzi”, spune comandorul Valerică Vrăjescu, comandatul Bazei Aeriene nr. 95.
Printre cei veniţi să aprindă o lumânare şi lase o floare în amintirea celor doi, au fost şi câţiva dintre sătenii care au ajutat la salvarea celor trei supravieţuitori. Pe unii dintre ei, imaginile şi suntele de atunci încă îi mai bântuie. Sorin Lazăr e unul dintrecei care au ajuns printre primii la locul impactului. Imaginile de atunci îl chinuie şi acum „Mi-au rămas în suflet strigătele de ajutor de la o persoană, aflată acolo între fiare, pe scaun, lacare n-am putut ajunge. Am vrut să-l ajut, dar era prea fierbinte, prea mult foc. Acum regret enorm că nu am făcut mai multe. Dacă aş putea să dau timpul înapoi, cred că m-aş băga în flăcări să-l scot, dar... nu mai pot”, suspină săteanul.
Numele celor doi militari, căzuţi pe câmpul de la Bereşti Bistriţa rămân săpate în piatră. În amintirea lor, aviatorii băcăuani au pus mână de la mână şi au ridicat un monument.
Cristina Maria Cucu
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau