Lagărul de muncă de la Pizza House

Focarul de infecţie continuă să funcţioneze, beneficiind de complicitatea organelor de control * instalaţiile din restaurant sunt defecte şi improvizate, nu există apă caldă, iar alimentele stau putrezite în singurul frigider existent

Noi dezvăluiri vin să demonstreze, pentru a câta oară, faptul că focarul de infecţie şi lagărul de muncă din Târgu Cucu, mascat sub denumirea „Pizza House”, ar fi trebuit închis de mult timp. Cum inspectori ai instituţiilor de control sunt, potrivit angajaţilor, mituiţi de către administratorul acestei pizzerii, este greu de crezut că sancţiunile vor trece mai mult de aplicarea unor amenzi. Unul dintre angajaţi rupe tăcerea şi face dezvăluiri în exclusivitate pentru cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, la câteva zile după ce a fost dat afară. Potrivit relatărilor făcute de către „Remus”, nume fictiv al unui fost angajat al pizzeriei conduse de Robert Soare, programul la pizzerie este de la 9 dimineaţa până la 1 noaptea, fără ca angajaţii să aibă dreptul de a se aşeza, singurul drept fiind acela de a se sprijini de mese pentru a-şi putea relaxa picioarele. „Aveam câteva lăzi pe care ne aşezam câteodată, când nu era el prin preajmă. Pauza de masă nu exista. Dacă ne prindea mâncând câte ceva, nu mai era mult şi ne punea să ne comandăm singuri meniul zilei. Robert are un talent înnăscut pentru a intimida angajaţii. La Pizza House am reuşit să simt pe pielea mea cum e să mă strângă în spate când mă gândeam că trebuie să mă duc la muncă şi o să fie şi Robert prezent acolo. Atunci când era el prezent, stresul începea pentru toata lumea şi era imposibil să nu se facă greşeli. Nici nu aveam voie să vorbim între noi”, a exprimat Remus, teroarea sub care se munceşte la Pizza House.
Alimente putrezite şi apă caldă doar la ştiri
Angajatul mai povesteşte că, în timpul cât a reuşit să reziste la pizzeria din Târgu Cucu, angajaţii se schimbau foarte des, pentru că mulţi nu rezistau condiţiilor de acolo. Cei mai mulţi dintre angajaţi erau tineri, majoritatea studenţi sau dintre cei veniţi din alte oraşe ori din mediul rural. „Îmi amintesc de un băiat care i-a cerut patronului 200 de lei după trei săptămâni de muncă, pentru a-şi plăti chiria, şi a primit un nu hotărât. Acel băiat a plecat pe loc. Eu nu am avut curajul ăsta. Nevoia de bani m-a încurajat să rezist, să continui”, a mai spus Remus. În ce priveşte condiţiile din bucătăria pizzeriei, angajatul spune că mai toată aparatura era defectă, în restaurant nu exista apă caldă, iar gândacii se plimbau nestingheriţi printre ingrediente. „Investiţii nu or să se facă niciodată acolo. Centrala termică, pentru a funcţiona, trebuia resetată la câteva minute, iar ajutorul de bucătar trebuia să facă acest lucru. Îmi amintesc că într-o zi l-a scos 10 minute afară, în frig, pentru că a uitat să reseteze centrala. După ce l-a ţinut ca să îngheţe, i s-a spus că îi scade 1% din salariu dacă o să mai uite. Ţevile erau improvizate, trebuia să păşim peste ele la uşa din spatele restaurantului, pentru că erau prea scurte şi nu puteau să ocolească uşa. Frigiderul nu făcea faţă. În el erau ţinute toate alimentele, unele chiar se stricau. Congelatorul exista, dar nu funcţiona. Locul pentru spălat vase era format dintr-o chiuvetă sprijinită pe o masă improvizată, cu o baterie care curgea încontinuu, aiurea”, a detaliat Remus. Mai mult, angajatul spune că pentru spălat vase nu exista apă caldă la bucătărie, cum, de altfel, nu exista în tot restaurantul, inclusiv la baia comună, folosită atât de clienţi, cât şi de angajaţi.
Lucrau pe banii lor, iar patronul urina pe ei
Curăţenia generală în pizzerie se făcea în fiecare luni dimineaţa. „Bineînţeles că la curăţenie se găseau şi gândaci morţi. Când am fost mai mulţi angajaţi, ne-a pus să curăţăm pereţii de pe un hol în care ne schimbam cu toţii, pentru că nu exista loc separat pentru doamne. Pe acel loc nu s-a făcut curat de când s-a deschis restaurantul, drept dovadă uleiul gros prins de pereţi şi pe etajere, asta pentru că în bucătărie nu exista hotă. În ziua aceea am refuzat să mai continui să fac curat pe acel hol, când am găsit otravă de şoareci pe o etajeră. Pentru că am refuzat, eu şi încă un angajat am avut interzis la schimbat pe hol şi am fost nevoiţi să ne schimbăm în bucătărie, de faţă cu doamnele bucătărese”, a spus Remus. Şi pentru că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, patronul acestei pizzerii a introdus, în loc de salarizare, o listă cu penalităţi de 10% din salariu pentru fiecare angajat care nu venea la curăţenie în ziua de luni, din timpul liber, şi câte 1% din salariu dacă se uita să se adauge vreun lucru la necesarul de ingrediente, dacă se uita să se închidă apa de la robinetul de sub chiuvetă sau dacă se greşea o comandă, care era plătită de angajaţi. „Cu toate că nu era în atribuţiile mele, am fost trimis la cumpărături de zeci de ori pentru că nu mai era un anume produs. Îmi aduc aminte într-o seară am venit de la Hala Centrală cu 20 de kilograme de făină, pe jos. Am făcut livrări, am împărţit pliante, am fost pus şi chiar supravegheat de către Robert să trimit mesaje clienţilor cu oferta restaurantului, peste 2.000 la număr, iar asta mi-a adus la abonament un cost suplimentar de 12 euro. I-am dus factura detaliată şi nici până acum nu mi-am recuperat banii. Într-o seară, ne-a spus tuturor angajaţilor că urinează noi, pentru că din cauza noastră îşi vede fetiţa la câteva zile. Eu nu mi-am văzut familia şapte săptămâni, cât timp am lucrat la Pizza House, pentru că nu aveam timp să mă duc acasă. Nu lucram 40 de ore pe săptămână, cum prevede Codul Muncii, ci 64 de ore”, a spus Remus.
Mână în mână cu organele de control
Tot în spiritul acelui Cod al Muncii, angajatul susţine că perpetuarea acestor condiţii cutremurătoare de muncă au fost cauzate implicit de complicitatea unor inspectori ai instituţiilor cu atribuţii de control. „Pe mulţi îi punea să mai vină 15 zile la muncă după ce-şi dădeau demisia, cică în preaviz, cu toate că nu aveau nici un contract de muncă. Din toţi cei 16 angajaţi, doar vreo trei au cărţi de muncă şi asta pentru că are pile la ITM. Ştiu un şofer care a muncit la el trei luni de zile, cu maşina personală, şi nu şi-a luat nici un ban. Au fost cazuri în care ne trimitea pe afară, prin frig, să ne plimbăm şi să revenim peste vreo oră, după ce treceau controalele”, a spus Remus. O altă vină a patronului, nepenalizată la timp, este aceea că pizzeria era racordată ilegal la curent, în ciuda faptului că în acte figurează ca fiind debranşată, pentru un debit de câteva mii de euro. Nelu PĂUNESCU

* * *

„Aş vrea să-i sfătuiesc pe cei care vor să se angajeze la Pizza House să se gândească de două ori, pentru că nu or să fie plătiţi, or să fie batjocoriţi, înjuraţi şi ameninţaţi chiar de faţă cu clienţii” – „Remus”, fost angajat la Pizza House
* * *
„Am luat decizia de a povesti ce se întâmplă acolo, în speranţa că poate voi putea preîntâmpina ca şi alţii ca mine să cadă în această capcană” – Remus