Mărturii de pe ruinele bisericii din Hangu, dinamitată de comunişti -- FOTO, VIDEO

 

Detonarea gheţurilor de pe râul Bistriţa a oferit localnicilor o privelişte care li se înfăţişează rareori - ruinele fostei biserici, demolate de comunişti * catedrala, aşa cum îi spun oamenii, a fost dărâmată pentru a lăsa loc viitorului baraj de la Bicaz

 

 

Lăcaşul de cult din comuna Hangu a fost distrus în 1959, iar despre cel care l-a dinamitat se spune că a paralizat şi a murit în chinuri. Comuniştii aveau nevoie de spaţiu pentru a construi barajul de la Bicaz şi au strămutat toată suflarea de pe Valea Muntelui. Imaginile vremii, cu oameni plecaţi în pribegie ori îngropându-şi morţii în pământ străin, au fost imortalizate de regretata artistă Iulia Hălăucescu într-o colecţie cu 200 de tablouri. Vestigiile ies la suprafaţă în anii secetoşi ori iarna, când scade nivelul apei, ori iarna, când gheţurile aruncate în aer lasă loc ruinelor.

Momentul a fost imortalizat de turişti, de sătenii din zonă care şi-au reamintit, cei vârstnici, istoria lăcaşului de cult care s-a prăbuşit sub dinamita comuniştilor, dar şi de către artiştii fotografi. „De ani de zile pândesc apele scăzute ale lacului Izvorul Muntelui doar-doar voi vedea ruinele Catedralei din Hangu, dar niciodată nu am crezut că voi traversa lacul de pe o parte pe alta, pe gheaţă, şi să ajung la ele”, ne-a spus Daniela Ursu, un artist fotograf din Piatra Neamţ.

Fotografii pe banchiza de gheaţă

Împreună cu Florin Marian, ea s-a aventurat zilele trecute pe lacul îngheţat şi a aprins o candelă la ceea ce odată a fost mândria oamenilor din ţinutul Hangului. „Eu nu am crescut la ţară, nu am nici rude, ajunge rareori prin sate, dar ceva mă cheamă mereu în Hangu. Poate că sufletul lăcaşului, care este şi acum Casa Domnului, chiar dacă a fost dinamitat”, a continuat artistul fotograf.

Când au ieşit de sub gheţuri, zilele trecute, ruinele au atras ca un magnet sătenii. Puţini s-au încumetat să traverseze banchiza de gheaţă, dar cu toţii stăteau şi priveau. „Bătrânii parcă urmăreau un film vechi, mut, şi îi auzeam vorbind că pe acolo era casa vecinului, ori pe aici trecea o oluţă. Acolo era biserica, iar dincolo încă o casă. Acultându-i, parcă vedeam şi eu în faţa ochilor imaginile de care îşi aminteau”, a mai completat Daniela Ursu. Prima oară a venit la ruine în 2012, iar de atunci să mai fi fost vreo patru vizite. „Mă atrag ca un magnet, nu ştiu să spun de ce. Este o imagine rarisimă”, a completat artistul fotograf.

La vremea când lăcaşul de cult încă mai avea altar, comuna Hangu avea peste 6.500 de locuitori. Avea fabrică de cherestea, un spital care a fost mutat la Ceahlău, avea post de jandarmi, Judecătorie, un mic aerodrom pe care aterizau avioane mici care transportau răniţi. Era şi o mocăniţă care mergea pe Valea Hangului până jos la fabrică. Oamenii satului şi preoţii au încercat să înduplece autorităţile de atunci să nu le distrugă zidirea, să o lase în picioare să fie acoperită de ape şi eventual să fie semnalizat locul cu o cruce sau un steag, dar nu au găsit înţelegere. Ruinele răsar din adâncurile lacului în anii secetoşi, amintindu-le oamenilor de nenorocirile din trecut, sau iarna, când apele sunt sunt strânse între gheţuri.

Maura ANGHEL

 

Ruinele răsar din adâncurile lacului în anii secetoşi, amintindu-le oamenilor de nenorocirile din trecut, sau iarna, când apele sunt sunt strânse între gheţuri.

Sursa foto - Daniela Ursu

Video -- Florin Marian