Nicolae Breban, câştigătorul Premiului naţional pentru proză „Ion Creangă

 

 

 

La Casa Memorială „Ion Creangă” din Humuleşti a avut loc decernarea Premiului naţional pentru proză „Ion Creangă”, Opera Omnia. În acest an au fost şapte scriitori nominalizaţi -- Gabriela Adameşteanu, Nicolae Breban, Radu Cosaşu, Dan Stanca, Dumitru Ţepeneag, Eugen Uricaru şi Varujan Vosganian. Juriul format din academicianul Nicolae Manolescu, publiciştii Daniel Cristea-Enache, Ioan Holban, Cristian Livescu, Gabriel Coşoveanu, George Neagoe şi Vasile Spiridon a avut o misiune dificilă. După o atentă analiză, premiul celei de-a doua ediţii a evenimentului a fost oferit lui Nicolae Breban.

Manifestarea a fost pusă la punct de Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” şi Consiliul Judeţean Neamţ, care au avut probleme cu organizarea acestei ediţii din cauza vremii capricioase. „Nominalizaţii au avut de aşteptat o lună. Din cauza vremii capricioase, acordarea acestui premiu a fost amânată de pe 1 martie pe 1 mai. Preconizăm că următoarele ediţii se vor desfăşura la începutul lunii mai pentru a nu mai avea dificultăţi din cauza vremii. Sperăm ca de la o ediţie la alta să creştem şi să ajungem la un nivel foarte înalt, apreciaţi pe plan naţional”, a spus Carmen Nastasa, directorul Centrului pentru Cultură şi Artă „Carmen Saeculare”. Premiul se acordă pentru întreaga operă în genul prozei de ficţiune a unui autor român, care s-a impus conştiinţei publice româneşti sau pe plan internaţional, cu lucrări de certă valoare şi ţinută artistică, unanim apreciate de critica literară şi de marele public. De aceea, premiul se subintitulează „Opera Omnia”. Câştigătorul a primit 5.000 de euro.

Cine este Nicolae Breban

Prozator şi eseist român, Nicolae Breban s-a născut la 1 februarie 1934, la Baia Mare. Este fiul unui preot. A urmat şcoala la Lugoj, unde tatăl său funcţiona în cadrul Episcopiei Gerco-Catolice. După desfiinţarea acesteia, odată cu interzicerea cultului greco-catolic în 1948, devenit mirean, trăia din veniturile de proprietar al unor mici unităţi productive. Exmatriculat din liceu în 1951, ultimul an de studiu, din cauza originii sociale „nesănătoase” – fiu de „exploatator” – , Nicolae Breban a terminat studiile în formula „fără frecvenţă”, la Oradea, unde a lucrat ca funcţionar. După bacalaureat, s-a stabilit la Bucureşti unde a dorit să se înscrie la Universitate, dar a fost respins tot din cauza originii „nesănătoase”. A dus o existenţă socialmente „marginală” faţă de structurile organizate ale vieţii literare „oficiale” şi s-a dedicat unor vaste lecturi de opere fundamentale. A debutat cu proză scurtă în 1961, în „Gazeta literară”. Primul său roman, „Francisca”, i-a apărut în 1965, iar cartea „Animale bolnave” i-a adus consacrarea definitivă. Din toamna anului 1968, e redactor-şef adjunct, apoi din 1970 redactor-şef la „România literară”. A realizat, semnând scenariul şi regia, pelicula de lungmetraj „Printre colinele verzi”, adaptare cinematografică a romanului „Animale bolnave”. Filmul a fost inclus în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes în 1971. A însoţit filmul la festival, apoi a călătorit în Italia. În iulie 1971, aflându-se la Paris şi aflând de măsurile de înăsprire a controlului ideologic introduse în ţară, şi-a prezentat, în semn de protest, demisia de la conducerea „României literare” şi a acordat interviuri presei occidentale, în care a criticat politica regimului Ceauşescu. Când s-a întors în România, a aflat că a fost exclus din Biroul Uniunii Scriitorilor şi din partid, fiind marginalizat de autorităţi. Au continuat să-i apară romanele, dar a fost şicanat de autorităţi din cauza încercărilor de a-şi publica unele scrieri în străinătate. Nicolae Breban s-a impus, de la primele romane, ca unul dintre cei mai importanţi prozatori ai epocii, unul dintre principalii novatori ai prozei româneşti de ficţiune. Aşa este descris în Dicţionarul General al Literaturii Române realizat de Academia Română.

Gianina BUFTEA