Obiceiuri străvechi

Obiceiul de a vopsi ouă de Paşte este foarte vechi * se crede că primele au fost colorate de chinezi cu mai bine de 2000 de ani în urmă, oul fiind considerat simbol al reînnoirii timpului şi al vieţii * în România, această datină se practică în preajma sărbătorilor pascale, iar în unele părţi şi la Înălţare sau la Rusalii

Ouăle simbolizează mormântul purtător de viaţă al lui Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa. Una dintre cele mai vechi mărturii privind ouăle colorate de la români este a secretarului florentin al lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care pe la 1.700 povestea de culoarea aurie a ouălor vopsite de la curtea domnitorului muntean.
Cea mai cunoscută legendă spune că ouăle din coşul Maicii Domnului, pe care aceasta le avea când a mers să îl plângă pe Hristos răstignit, s-au înroşit de la sângele care a picurat din rănile Lui. Altă legendă spune că Maria Magdalena, după Învierea Domnului a împărţit ouă oamenilor spunându-le că Hristos a Înviat. O altă poveste spune că o femeie nu a crezut pe apostolii care i-au vestit Învierea. Ea le-a răspuns că aşa cum ouăle din coşul ei nu sunt roşii, tot aşa nu e adevărat că Iisus a Înviat, iar ouăle s-au înroşit, întărind astfel cuvintele apostolilor. Altă legendă povesteşte că pietrele care au fost aruncate în Iisus de necredincioşi s-au transformat în ouă roşii la atingerea Lui.

Citeşte şi Postul vine să restaureze ce este greşi în om

Doar ouăle roşii se dau de pomană
În tradiţia populară românească, ouăle de Paşte se colorează în Joia sau în Sâmbăta Mare şi sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din bătătură, şi sunt de folos la necazuri. Conform unei credinţe din Moldova, oul roşu este apărător de diavol. Se spune ca acesta întreabă dacă oamenii fac oua roşii şi umblă cu colinda, căci doar atunci când aceste obiceiuri vor dispărea, el va veni în lume şi o va putea stăpâni. „La început ouăle au fost monocrome, apoi au fost decorate şi cu diferite motive. Erau roşii cu motive albe, apoi au devenit bicolore sau chiar exagerat de închistrite sau închistrate. În funcţie de regiune există tot felul de termeni folosiţi, iar în judeţul Neamţ apare şi termenul de încristate, făcând legătura cu Hristos. La Neamţ nu sunt caracteristice acele ouă colorate pe care le ştim în Bucovina, ci doar roşii cu decor alb. Procedeul e simplu - se face decorul cu ceară, se pictează motivele cu chişiţa, apoi se pune oul în vopsea roşie. Cele cu mai multe culori se numeau şi ouă muncite şi nu se ciocneau. Doar ouăle roşii se duceau la biserică şi se dădeau de pomană”, a explicat Florentina Buzenschi, muzeograf.
Mielul, preparatele din brânză şi ouăle colorate sunt tradiţii încreştinate în timp de către Biserică. „Ciocnirea ouălor de Paşte aduce aminte de piatra de la mormânt pe care a dat-o îngerul la o parte astfel încât toată lumea să fie martor la Învierii lui Hristos. Replicile «Hristos a înviat!» şi «Adevărat a înviat!» dau tocmai această semnificaţie religioasă unui gest de altfel firesc de a sparge coaja ouălor fierte înainte de a le consuma”, a spus preotul George Chiriţa de la Parohia Speranţa din Piatra Neamţ. Aşa cum din ou răsare viaţa, la fel aşa şi mormântul lui Hristos a fost izvor de viaţă pentru lumea întreagă.

Alina FERENŢ

În trecut ouăle erau vopsite în culori obţinute din plante care erau puse la macerat neapărat în Duminica Floriilor. Pentru roşu se utiliza coaja de măr dulce, flori de sovârf, coajă de măceş. Albastru era obţinut din flori de viorele, verdele din frunze de nuc sau coajă de arin, galbenul din coji de ceapă sau de mălin, iar negrul din coaja verde a nucilor păstrată uscată peste iarnă.