Poetul din Poliţia ieşeană

Un poliţist s-a făcut remarcat în rândul colegilor - şi nu numai! - şi datorită talentului său artistic * ieşeanul, care lucrează în cadrul Compartimentului Pirotehnic, spune că a fost pasionat de poezie încă din şcoală

Marius Coşofreţ are 41 de ani, iar, de 17 ani, îşi desfăşoară activitatea profesională la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi. De cinci ani lucrează la Compartimentul Pirotehnic, unde, în ciuda riscurilor, participă la intervenţiile de neutralizare a dispozitivelor explozive improvizate - şi nu numai.

Ieşeanul ar putea fi considerat un poliţist atipic, deoarece are o înclinaţie deosebită pentru latura artistică. Acesta spune că nu ştie de unde a moştenit talentul de a scrie poezii.

„În mod cert trebuie să fie undeva în profunzimea spiţei mele, pentru că nu găsesc pe cineva destul de apropiat care să prezinte veleităţi artistice. Totuşi, am un unchi din partea mamei care a cochetat cu poezia la un nivel fără expunere. Într-un fel sau altul, gena provine din partea mamei, deoarece tatăl ei (bunicul meu) a fost un lăutar într-o formaţie de fanfară sătească, Banta lui Deleanu, fiind una de o celebritate locală confirmată şi reconfirmată”, spune Marius Coşofreţ.

Acesta a adăugat că a scris prima poezie în ciclul gimnazial, când diriginta le-a dat elevilor, ca temă, o poezie compusă de ei despre primăvară. „Am compus-o destul de repede şi am fost tare mândru de ceea ce realizasem, dar, cu acea ocazie, am avut şi o mare dezamăgire, pentru că prezentarea temei s-a transformat într-o lecţie deschisă şi, la dezbaterea pe text, s-a stabilit de către majoritatea colegilor mei că poezia e prea bună ca să fie a mea. Mama, acasă, ca să mă convingă de talentul meu, m-a provocat pe tema 8 Martie, iar lacrimile smulse de poezia mea m-au făcut să rămân în zona asta până în ziua de azi”, a adăugat poliţistul.

O pasiune constantă

Coşofreţ mai spune că a scris multe poezii, poate şi datorită faptului că şi-a petrecut copilăria într-un decor sărac informaţional, care obliga la dezvoltarea imaginaţiei. „Cred că am trecut de 100 de poezii scrise, dintre cele palpabile, dar demne de expus unui ochi avizat cred că sunt aproximativ 50. Nu am publicat, ca orice poet autentic am asupra-mi un spectru epigonial şi nici nu m-am expus prea mult pe această temă, fiindu-mi suficientă aprecierea celor din jur, sigură şi reconfortantă. Însă, odată cu apariţia reţelelor de socializare, am început să fiu mai vizibil, iar feed-back-ul resimţit mă face să spun că e foarte posibil să încerc să public”, a menţionat Coşofreţ. Acesta a mai spus că , pe lângă poezie, este pasionat de sport şi de lectură. Ciprian NEDELCU

 

„Nu aş găsi nicio explicaţie pentru faptul că, la anii maturităţii, am ales o linie de muncă la nivelul maxim de pericol, Compartimentul Pirotehnic. Probabil că există reflexul de a escalada munţi mai înalţi, de a reacorda provocarea la un nivel nou, de a mă reconfirma şi valida ca aparţinând zonei de Acţiuni Speciale în ce priveşte munca de Poliţie” - Marius Coşofreţ

 

* * *

 

Epigramă

 

Noapte. Bate cineva la geam

Da?!... Ai nevoie, bre', de lemne?... N-am!

Iar adoarme omul nostru, bombănind de-așa întâmplare,

Peste un timp, la geam se-aude iarăși fosta întrebare:

Ai nevoie, „man”, de lemne?... Ești nebun, ți-am spus că ba,

Lasă-mă să dorm „frăție”, și te du în treaba ta!

Dimineața. Omul nostru se trezește cam confuz,

Că în zori (cam pe la 4), mai făcuse un refuz.

Își aruncă ochii grei și, deodată, se trezește,

Stiva lui de lemn de foc, paremi-se, îi lipsește.

Se agită-n căutare, răscolește peste tot,

Geaba însă tevatura, lemnele nu sunt deloc.

Se așează dar pe prispă, păgubit și furios

Și observă la fereastră o scrisoare stând pe jos.

O desface și-o citește: „De trei ori am cerut voie,

Măi, române, ți-am luat lemnul, că mi-ai spus că n-ai nevoie!”