Postul Crăciunului de la credinţă la tradiţie

Creștinii au intrat în Postul Crăciunului * până pe 24 decembrie urmează o perioadă de pregătire trupească și spirituală pentru a primi sărbătoarea Nașterii Domnului * sunt 40 de zile în care credincioșii trebuie să fie cumpătați în toate, să se roage mai mult și să fie mai aproape de Dumnezeu și de cei dragi * altădată la sate postul se ținea fără excepții, iar pe lângă interdicțiile impuse de Biserică, oamenii țineau cont și de cele lăsate din strămoși

Postul presupune în primul rând abținerea de la anumite alimente și este o practică existentă în diferite forme în mai toate religiile lumii. Asupra originii postului părerile sunt împărțite. Cele mai multe opinii îl leagă de cultul morților din vremuri străvechi. Unii spun că durerea pricinuită de moartea ființelor dragi a avut ca urmare neglijarea mâncării și a băuturii, ceea ce în timp a devenit un semn de doliu. Se mai spune că postul își are originea în porunca pe care Dumneazeu le-a dat-o lui Adam și Evei de a nu mânca din Pomul cunoașterii.
Lăsatul secului
Creștinismul a dat postului o însemnatate mare în viața religioasă, prezentându-l ca pe un mijloc de progres în viața spirituală, de luptă împotriva patimilor și a ispitelor. În vechime se credea că cele patru posturi de peste an (Postul Paștelui, Postul Crăciunului, Postul Sfintei Marii și Postul Sfinților apostoli sunt cei patru stâlpi care țin pământul”. „În viziunea Bisericii noastre postul este recomandat și trebuie să fie o perioadă specială din viața fiecăruia dintre noi. O perioadă în care să ne rugăm mai mult, să medităm mai mult, să citim cărți de zidire sufletească, să ne iubim mai mult unii pe alții, să ne respectăm mai mult. Întotdeauna îndemnul bisericii a fost să trăim creștinește”, a spus părintele Alecu Amarinei de la Biserica Sfânta Parascheva din Piatra Neamț. Cu o seară înainte de începerea postului în satele de altădată se ținea „lăsata secului”. Oamenii se adunau în familii, pe la nași sau cunoscuți și chefuiau pentru că după aceea timp de 40 de zile nu se mai făceau petreceri. „Lăsata secului era un adevărat răsfăț gastronomic și bahic, iar în prima zi de post, ca o continuare a ceea ce a fost seara, avea loc spolocania. Se spunea că gura trebuia spălată și dezinfectată, dar tot cu alcool, ca să intre curată în post. Tot în această zi vasele de lut erau întoarse cu fața în jos sau duse în pod și nu mai erau folosite până la Crăciun și se foloseau alte vase păstrate numai pentru mâncarea de post”, a povestit Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Piatra Neamț.
Superstiții în Postul Crăciunului
În perioada dintre 15 noiembrie și 25 decembrie cât durează postul Crăciunului în satele românești se respectau cu sfințenie obiceiuri care urmau să asigure bunăstarea și prosperitatea familiei în anul care vine. Practic oamenii țineau postul cu strictețe atât din motive ce țin de religie cât și din alte convingeri. Din timpuri străvechi, oamenii credeau că în alimentele „de dulce”, mai ales în carne există forţe malefice, iar prin alimente sufletul morţilor intră în corpul celor vii. De aici şi superstiţia că părinţii trebuie să postească înaintea naşterii copilului, mirii înaintea nunţii şi rudele în perioada doliului.
În timpul Postului Crăciunului, fetele adunau făină din care să facă plăcinte de Crăciun, pe care le dădeau apoi colindătorilor. În acest fel, ele credeau că se vor face plăcute şi iubite de feciorii satului. La sate, bătrânii evitau să dea cu împrumut ceva din casă în această perioadă, de teamă că se vor înmulţi lupii şi vor coborî în sat. În unele zone oamenii făceau focuri mari pentru îndepărtarea spiritelor rele, mai ales în serile din ajunul zilelelor de sărbătoare. În postul Crăciunului încep şezătorile, când tinerii şi bătrânii deopotrivă se strângeau în zilele lucrătoare pe la casele fiecăruia pentru a toarce lână şi a ajuta la treburi gospodăreşti. Se spuneau poveşti, cântece şi ghicitori, iar gazdele serveau ajutoarele cu nuci mere şi pere din fân. În perioada postului femeile lucrau în fiecare zi până la amiază pentru a avea spor în casă anul viitor.
Bătutul pernelor este un alt obicei practicat în post de fetele nemăritate care nu şi-au găsit încă ursitul. Se spune că „bătutul pernelor” poate îmblânzi soarta acestora şi le aduce peţitori. Astăzi puține din aceste superstiții mai sunt respectate sau măcar cunoscute, dar altădată ele dădeau culoare unei perioade de prohibiții. Sărbătorile erau așteptate cu mare nerăbdare de toate vârstele și pe măsură ce se înainta în post era o stare de bucurie și de comuniune.
Alina FERENŢ

„Altădată la sate postea toată lumea, așa era obiceiul. Doar cei care erau bolnavi, copiii mici și femeile însărcinate nu țineau postul cu strictețe, dar fiecare încerca să se pregătească pentru aceste sărbători, să le aștepte cât mai curat sufletește și trupește” - Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Piatra Neamț