Poveste fierbinte de dragoste la Slănic Moldova

INEDIT! Una dintre cele mai celebre idile româneşti s-a consumat în luna lui cuptor (gustar), acum 117 ani, la Slănic Moldova

La început de secol XX, viaţa staţiunii Slănic Moldova respira parfumul unui romantism clocotitor, care devenise un mod de existenţă sufletească mulat perfect pe toate pornirile şi mişcările tainice ale inimilor celor veşnic îndrăgostite; era o dezlănţuire a imaginaţiei, a patosului interior care inunda şi înăbuşea raţiunea, puterea de a înţelege riscurile la care era expusă fiinţa umană aflată în căutarea iubirii absolute.
Descoperire
Într-un astfel de amalgam, de stări şi trăiri sufleteşti, în atmosfera boemă a staţiunii Slănic-Moldova, denumită încă de pe atunci ,,Perla Moldovei”, s-a petrecut una dintre cele mai tulburătoare idile ale secolului, descoperită în corespondenţa vremii de către publicistul şi filatelistul romaşcan Daniel Marcu, membru al Asociaţiei Filatelice Române.
Povestea unei iubiri
Potrivit unei inedite şi autentice corespondenţe pe care a dezvăluit-o domnia sa, idila a prins vâlvătaie chiar pe la începutul lui ,,gustar” (august), 1897, atunci când doamna Maria Baronzi (fiica lui George Baronzi, considerat unul dintre pionerii romanului românesc, autorul celebrei trilogii ,,Misterele Bucureştilor” - n.a.), l-a întâlnit la Slănic-Moldova, pe Dumitru (Mitică) Ancuţia, acolo unde protipendada bucureşteană îşi petrecea în tihnă sfârşitul de secol XIX. Ea era căsătorită şi avea un copil, el era un tânăr crai. În total, corespondenţa amoroasă dintre cei doi avea să însumeze peste 50 de scrisori expediate numai de către îndrăgostită! Despre el nu se ştie dacă a răspuns la toate misivele primite, întrucât în colecţia descoperită nu se regăsesc decât cele scrise de iubăreaţa Maria; important este că el nu a aruncat sau ars corespondenţa potrivit îndemnurilor ei repetate. Maria Baronzi, o femeie nefericită aflată într-un mariaj încheiat de ochii lumii, s-a îndrăgostit în staţiune de Mitică, un tânăr ambiţios, angajat al Serviciului Construcţiuni din cadrul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, condus pe atunci de către reputatul pedagog şi reformator al învăţământului românesc, Spiru Haret.
Final fără sfârşit
Din nefericire, Maria nu ţine cont de sfaturile tânărului său iubit, de a nu mai trimite scrisori prin diverşi curieri (mulţi dintre ei fără de încredere), astfel că, două dintre epistole ajung în mâna unui impostor care le livrează soţului Mariei Baronzi.
Iubirea nestăvilită a făcut-o să-şi piardă statutul material, probabil şi pe cel maternal, după ce cu un an în urmă îşi pierduse tatăl. Teama rămânerii fără slujbă l-a detreminat pe iubitul acesteia să rărească vizitele şi răspunsurile la scrisorile celei care îi pusese inima în palmă, şi care, spunea printre ultimele sale rânduri: ,,Şi, nimic, decât moartea, nu va avea puterea să mă despartă de acest sentiment ce îl am pentru tine. Te rog, dacă mai ai o umbră de milă pentru mine, scrie-mi pe adresa: `Dnei Nu-mă-uita, Post Restant`”.
Mai departe, nu se ştie ce s-a întâmplat cu cei doi îndrăgostiţi; acesta a fost şi va fi pentru totdeauna, secretul lor...
Romulus Dan BUSNEA