Povestea tinerei care şi-a pierdut viaţa în lacul Bâtca Doamnei FOTO

 Mulţi dintre copiii şi adolescenţii internaţi în centrele de plasament au probleme despre care se discută prea puţin. Unii sunt în evidenţele medicilor psihiatri. Puţini reuşesc să depăşească toate necazurile şi să îşi asigure un viitor. Din păcate, unii aleg să îşi încheie socotelile cu viaţa

 Cazul tinerei din Complexul de Servicii „Ion Creangă” Piatra Neamţ care s-a aruncat săptămâna aceasta în apele lacului Bâtca Doamnei scoate la iveală amănunte despre un sistem ce pare neputincios în faţa dramelor prin care trec copiii aflaţi în grija statului. Melek Amalya Mercan, aflată la vârsta adolescenţei, o perioadă critică în viaţa tinerilor, care devine şi mai stresantă pentru cei alungaţi din familie, nu a găsit ancora care să o ţină la suprafaţa furtunii. Sinuciderea fetei aflate în grija statului arată o lume lipsită de responsabilitate. Reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ au ieşit în faţă spunând că „nu au greşit cu nimic!”, mama Irina Orobco susţine că „putea face mai mult, dar...”. Acestea sunt concluziile unor oameni care se află în spatele unei poveşti cu final tragic.

„Melek Amalya Mercan era născută în ianuarie 2002 ca rezultat al unei relaţii cu un cetăţean turc. Acesta, deşi o recunoscuse, nu păstra în niciun fel de legături cu fiica sa. Copila a crescut în satul Bodeştii de Jos, comuna Bodeşti, alături de mama ei şi de fratele mai mare, copil dintr-o altă relaţie a mamei. Din documentele de la dosarul personal al fetei şi din afirmaţiile ei a reieşit că în copilărie relaţia cu mamă era tensionată, comunicarea era deficitară, mama adoptând un comportament inadecvat şi nu era un exemplu pozitiv pentru fiica sa”, aşa începe să prezinte Cristina Păvăluţă, directorul DGASPC Neamţ cazul tinerei.

Ca urmare a tensiunilor din familie, minora a fugit de mai multe ori de acasă, fiind adusă înapoi cu poliţia. Neglija şcoala, fiind în risc de abandon, ceea ce a făcut să repete un an de învăţământ. „În 2016 a plecat din nou de acasă şi a stat mai mult în zona Bazei Hipice din Piatra Neamţ, unde locuia în adăposturi improvizate. În iulie anul trecut cineva ne-a sesizat aceste aspecte şi în urma evaluărilor făcute de specialiştii noştri s-a concluzionat că acest copil era victima unor abuzuri motiv pentru care s-a propus plasamentul în regim de urgenţă. Ulterior, cazul a fost prezentat instanţei de judecată, iar magistraţii au decis prin Sentinţa Civilă numărul 2110/14.12.2016 instituirea plasamentului rezidenţial în cadrul Complexului «Ion Creangă»”, a mai spus Cristina Păvăluţă.

Misterul din grajduri

La Baza Hipică, fata a stat un an. A lucrat la grajduri şi nimeni nu răspunde pentru ce s-a întâmplat acolo. Irina Orobco, mama fetei, prezentă la audieri, vorbeşte repede şi parcă încearcă să se disculpe: „Toate problemele au început de la Baza Hipică, nu ştiu ce s-a întâmplat acolo. Nimeni nu spune, am întrebat. A zis că-i abuz în familie, am vrut să îi tai părul când au dispărut din casă vreo 300 lei. O certam, nu o băteam. A fugit! Ea a vrut să meargă în centrul de plasament. Acum, ea e moartă. Băiatul e şi el în spital, a vrut să moară şi el. Şi eu am încercat să mă sinucid”.

Cine răspunde de soarta tinerilor cu sufletul răvăşit?

La audieri au vorbit pe pe rând - psihologul, directorul centrului, a intervenit şi juristul, dar şi directorul DGASPC Neamţ.

În acest moment, alţi patru minori din centrele de plasament nemţene sunt daţi dispăruţi. Poliţia îi caută, nu se apelează la presă pentru că nu „este în interesul copiilor!”. S-a ajuns la o concluzie înfiorătoare - „Îi găseşte ISU şi nu Poliţia!”, aşa cum au găsit pompierii trupul neînsufleţit al Amalyei. Ea era în evidenţa Compartimentului de Psihiatrie Pediatrică al Spitalului Judeţean de Urgenţă Neamţ, la fel ca şi alţi 11 copii de la Centrul „Ion Creangă” şi 10 de la „Elena Doamna”, ambele din Piatra Neamţ. Într-adevăr, sunt centre de cazare, copiii sunt trimişi la şcoală, nimeni nu contestă că unii ajung mari, la facultate, dar ce face sistemul pentru aceşti copii debusolaţi, pierduţi, care nu au tendinţe suicidale, aşa cum au spus specialiştii, dar fac gestul extrem? Pentru ei cine răspunde?

Acum, poliţia anchetează, la nivelul DGASPC Neamţ se fac anchete, totul se reduce la cifre, bani, statistici, lipsă de personal, însă cui îi pasă, cu adevărat de sufletul acestor copii? Se iau măsuri doar când se întâmplă o tragedie...

Gianina BUFTEA

 

„Toate problemele au început de la Baza Hipică, nu ştiu ce s-a întâmplat acolo” -- Irina Orobco, mama adolescentei