Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani - 31 ianuarie 1915 GALERIE FOTO

 

 NOTA: Citiţi în cele 11 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 31 ianuarie 1915 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Taciturnul. Dl. Brătianu a adoptat o tactică: tăcerea. În jur de noi, în toate parlamentele ţărilor vecine, oamenii cari deţin răspunderea vorbesc, răspund la chestiuni la ordinea zilei. Cuvintele lor aduc linişte în ţară. Popoarele ştiu şi ele ce le aşteaptă în cursul evenimentelor. Noi nu ştim nimic, pentru că acel care deţine puterea şi care are în mâna sa destinul României tace.

 Într'o situaţie aproape similă Italia a avut un răspuns din partea Primului ei Ministru, răspuns care a adus liniştea în populaţie, a ridicat moralul Ţării. România însăşi, în conflictul balcanic, a avut cuvântul Regelui Carol: „Glasul României va fi ascultat”. Iar astăzi, când ar fi nevoie măcar de un cuvânt liniştitor, dacă nu de o lămurire, Primul nostru Ministru tace.

 Toţi oamenii noştri politici cu răspundere au spus ce gândesc, curat, sincer şi pe şleau. Noi ştim că d-sa are o răspundere mare. Nu poate spune cuvântul hotărâtor, căci în acea clipă chiar armatele trebuie să fie la hotare, dar un cuvânt liniştitor ne trebue, cuvânt care să nu angajeze dar care să înalţe moralul, cuvânt pe care 'l dorim să fie aşa ca să ne mulţumească.

 În ţară e enervare şi nerăbdare tocmai din pricina acestei nelămurite şi întunecate situaţii prin care trecem. Dacă elocvenţa de care e cuprins Primul nostru Ministru poartă cu sine deja dezlegată problema viitorului nostru, n'are nevoe să vorbească. Ca să nu compromită acel viitor se cere o asemenea tactică. Faptele însă sunt fapte.

 Din cuvintele ce le-a rostit în Dumă Ministrul de externe rus, reiese că înţelegere din acea parte nu-i. Oamenii care au vorbit în numele ţării peste hotare au fost dezavuaţi. Relaţiile cu Austro-Ungaria numai delicioase nu sunt. Bulgarii, aceşti prieteni de zi şi duşmani de noapte, de abia aşteaptă ca să ne mişcăm şi să ne sară în spate. Noi, cei mulţi, nu ştim nimic, iar d-l Brătianu, care ştie, tace. (D.)