Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 9 februarie 1916 GALERIE FOTO

 NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 9 februarie 1916 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Închiderea Universităţei din Iaşi în desbaterile Camerei. Discursul rostit de D. A. Grecianu în şedinţa Camerei din 3 Februarie 1916. D-lor deputaţi, d. Cuza a fost atât de complect, încât nu am decât câteva cuvinte de adaus, şi dacă nu aş fi anunţat această interpelare, atuncea când singur intervenisem în această chestiune n-aş mai fi luat cuvântul, căci sunt convins că d. Cuza a răspuns pe deplin, prin frumoasa sa cuvântare, sentimentelor d-voastră şi ale ţărei, şi pe de altă parte, d-sa ne-a făcut o naraţiune a faptelor în toată exactitatea lor.

 D-lor, nu sunt profesor, nu am studiat pedagogia, totuşi cred că nu greşesc când afirm că cea dintâi datorie a unui profesor este de a se îngriji de educaţia morală şi socială a studenţilor săi, că cea mai înaltă menire a universităţei este plămădirea conştiinţei naţionale a tinerelor generaţii cari îi sunt încredinţate.

 Profesorul şi mai ales profesorul universitar este dator să se preocupe nu numai de chestiuni didactice, dar să caute prin sfaturi şi pilde să formeze conştiinţe sănătoase, utile ţării şi societăţii. D-lor, cred că această frumoasă şi înălţătoare misiune socială a catedrei universitare nu poate fi îndeplinită cu succes de cât de către profesorul ale cărui fapte sunt conforme cu vorbele sale, a cărui viaţă oglindeşte conştiinţa ce o cere studenţilor săi.

 Nu vreau să fac procesul d-lui Stere, cu toţii suntem edificaţi asupra năzuinţelor sale politice, vă mărturisesc însă că în ziua când am vorbit la răspunsul Mesajului Tronului, atuncia când emoţia Camerei era evidentă faţă de un discurs şi de o atitudine atât de dramatice, mi-au fulgerat prin minte cuvintele vestite ce le spusese într-o întrevedere tragică Papa Piu al şaptelea lui Napoleon I: „Comediante tragediante”. Dovadă că acest fulger nu mai luminase greşit, o am astăzi, când constat că acel care a suferit într-atât în trecutul său îndepărtat (...), pe acesta îl vedem astăzi arătându-se brutal şi despot, cârmuind universitatea din Iaşi după formula cezariană „sic volo, sic iubeo”.