Răspunderea civilă a funcţionarilor publici

Răspunderea civilă a funcţionarilor publici pentru pagubele produse unităţii din care fac parte - imposibilitatea de a opta între dispoziţiile Codului Civil privind răspunderea civilă delictuală şi răspunderea specială 

În conformitate cu dispoziţiile art. 1349 Cod Civil, orice persoană este obligată să respecte regulile de conduită socială şi să nu aducă atingere drepturilor şi intereselor legitime ale altei persoane, cu obligaţia pentru aceasta de a repara prejudiciul produs în integralitate (damnum emergens şi lucrum cessans) în temeiul articolului 1357 şi următoarelor din Cod Civil.
Pe de altă parte, în temeiul articolului 84 din Legea 188/1999 - Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează, pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Analizând textele legale mai sus arătate rezultă că legiuitorul a intenţionat crearea unui cadru juridic distinct în ceea ce priveşte funcţionarul public, un cadru juridic menit să răspundă cerinţelor specifice acestui domeniu. Astfel, în temeiul principiului conform căruia specialul derogă de la general (Specialia generalibus derogant) şi fiind vorba despre o lege care se aplică numai în anumite cazuri special prevăzute, rezultă că nu există posibilitatea de opţiune între legea specială şi cea generală şi nici posibilitatea de a cumula aceste dispoziţii. Întrucât legea specială reglementează în detaliu condiţiile răspunderii civile şi modalitatea în care se atrage această răspundere, nu se poate face aplicabilitatea dispoziţiilor Codului Civil.
În acest sens, în conformitate cu dispoziţiile articolului 85 din Legea 188/1999, pentru atragerea răspunderii civile a funcţionarului public şi, implicit, repararea pagubelor, conducătorul instituţiei sau autorităţii publice din care face parte funcţionarul în cauză trebuie să emită un ordin sau o dispoziţie de imputare. Ordinul/dispoziţia de imputare emisă poate fi atacată de funcţionarul public la instanţa de contencios administrativ, aspect ce se prezintă ca latură a dreptului la apărare al funcţionarului public aflat într-o astfel de situaţie.
În lipsa emiterii ordinului sau dispoziţiei de imputare, formularea unei acţiuni în răspundere civilă în contradictoriu cu funcţionarul public a cărui culpă delictuală se invocă apare ca inadmisibilă, aspect statutat şi de instanţa supremă - a se vedea Decizia 697/12 februarie 2013, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, în lipsa emiterii ordinului sau dispoziţiei de imputare în conformitate cu dispoziţiile articolului 85 din Legea 188/1999, instituţia sau autoritatea publică nu se poate prevala de dispoziţiile Codului Civil privitoare la răspunderea civilă delictuală: este adevărat că dispoziţiile generale în materie nu impun emiterea unei dispoziţii sau a unui ordin de imputare însă, în cazul existenţei unor reglementări cu caracter de excepţie, acestea urmează a fi aplicate cu prioritate. Din moment ce dispoziţiile referitoare la procedura ce trebuie urmată pentru atragerea răspunderii civile a funcţionarului public au caracter imperativ, acestea nu pot fi înlăturate pentru aplicarea normelor generale.
Prin urmare, răspunderea civilă a funcţionarului public în raport cu unitatea din care face parte se stabileşte doar prin raportare la dispoziţiile legale cu caracter special şi se aplică doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege. Aşadar, în condiţiile în care nu s-a emis un ordin sau o dispoziţie de imputare în sarcina funcţionarului public de către conducătorul autorităţii sau a instituţiei publice în care funcţionarul îşi desfăşoară activitatea, acţiunea prin care se solicită angajarea răspunderii acestuia în temeiul art. 1349, 1357 şi următoarelor din Codul Civil este inadmisibilă.
Av. Dumitru Falotă, colaborator al CABINET AV. Maria ALDEA