Repetenţi la fericire

Românii sunt trişti, reiese dintr-un raport făcut de Organizaţia Naţiunilor Unite * România se află pe locul 71 în topul celor mai fericite state * primele poziţii sunt ocupate de Danemarca, Elveţia şi ţările nordice 

Nu e o necunoscută faptul că românii nu sunt printre cei mai fericiţi. Sărăcia, lipsurile, sistemul, toate fac posibil acest lucru. Mai mult, faptul e confirmat şi de raportul întocmit de ONU în urma căruia, în topul statelor fericite, pe primul loc se află Danemarca, pentru al patrulea an la rând, în timp ce România ocupă abia locul 71 din 157 de state. Şi moldovenii sunt, conform raportului, mai fericiţi decât românii, ocupând locul 55 în top. România se află, însă, pe listă în faţa unor ţări, precum: Estonia (72), Croaţia (74), Turcia (78), China (83), Ungaria (91) sau Portugalia (94). La polul opus, conform topului citat, cei mai nefericiţi sunt cei din Afganistan, Togo, Siria şi Burundi.

Ce e fericirea?
Psihologii spun că fericirea fiecăruia dintre noi depinde de lucruri simple, trăite intens, dar fericirea unei ţări are legătură cu nivelul de trai şi cu încrederea în stat. Când au măsurat „fericirea” României, specialiştii au luat în calcul PIB-ul pe cap de locuitor, apoi susţinerea socială din partea statului şi speranţa de viaţă la naştere, completată cu libertatea de a lua decizii, generozitatea şi cel mai mult percepţia corupţiei. Aşa arată tabloul românesc al fericirii, conturat după un sondaj făcut pe 1.000 de oameni. Totuşi, ce îi face pe români fericiţi? Am întrebat câţiva oameni, iar pentru majoritatea, lucrurile simple sunt cele care contează şi care le aduc fericirea. Mădălina Stan locuieşte în Piatra Neamţ, are 30 de ani şi doi copii, pe Sofia de opt ani şi pe Iustin de un an. Ea spune că nimic nu ar face-o mai fericită decât să-şi ştie copiii sănătoşi. „Am învăţat că restul problemelor trec în viaţă. Găsim soluţii chiar şi atunci când ni se pare că nu sunt. Dacă am copiii sănătoşi şi dacă noi, eu, soţul meu şi întreaga familie, reuşim să avem grijă de ei, nu-mi mai trebuie nimic altceva. Pot spune că acum sunt un om fericit, chiar dacă mai sunt lucruri pe care mi le doresc în viaţă. Mi se pare normal să ne dorim mereu mai mult şi să încercăm să ne atingem visele, dar trebuie să învăţăm să ne bucurăm şi de ceea ce avem”, este de părere Mădălina Stan. Pietreanul Marius Bordei, de 36 de ani, are un handicap locomotor, dar este un învingător şi a reuşit să vadă întotdeauna partea plină a paharului. Spune că este mulţumit că a reuşit până acum să-şi cumpere un apartament, că-şi permite să-şi achite ratele pentru maşină din salariu şi că problema de sănătate nu l-a făcut niciodată să se considere defavorizat de soartă faţă de cei din jurul lui. „Ce m-ar face acum fericit este o relaţie stabilă, în care amândoi să simţim că ne-am găsit persoana lângă care merită să încerci să lupţi o viaţă întreagă”, spune Marius.

Pragmaticii şi visătorii
Psihologii încadrează oamenii în două categorii mari: pragmaticii, care sunt fericiţi dacă au bani, statut sau imagine şi visătorii, care se bucură din lucruri mărunte, dar profunde. „Sunt oameni, ce-i drept mai puţini la număr, care ajung la fericire profundă ducând o viaţă simpla. Sunt mulţumiţi şi au încredere în ei înşişi”, explică Mihaela Manea, psiholog.
Raportul „fericirii” din 2016 este al patrulea care încearcă să cuantifice fericirea, pentru a încerca să influenţeze politicile guvernelor.
Roxana NĂSTASĂ, Andreea AMARIEI

20 martie a fost Ziua Internaţională a Fericirii, când poate ar fi bine să ne (re)evaluăm starea de bucurie