Secretele celui mai bătrân curelar din Bucovina FOTO

Samuil Cureluşă are 81 de ani şi locuieşte în comuna Dumbrăveni a judeţului Suceava * aici s-a născut, aici a crescut şi tot aici, la o aruncătură de băţ de capitala judeţului, a învăţat să facă hamuri şi curele 

Nea Samuil, aşa cum îl ştiu prietenii şi cunoscuţii, provine dintr-o familie de curelari, care i-a lăsat moştenire şi numele -- Cureluşă. „Străbunicul meu a fost curelar, bunicul a fost curelar, tata a fost curelar şi tot el m-a învăţat şi pe mine să cos curele”, ne-a spus octogenarul. Bătrânul ne-a explicat că a învăţat să coase curele pe când era copil. „La 8 ani ştiam deja să cos curele”, a mărturisit curelarul.
Imediat după ce s-a instituit regimul comunist, familia curelarilor din Dumbrăveni a rămas fără materie primă. „Noi eram şi tăbăcari. Pregăteam pielea pentru hamuri, dar după ce au venit comuniştii nu puteam să facem rost de materie primă”, povesteşte octogenarul. Aşa că a lăsat din mână uneltele de cusut pentru aparatul de sudură. Timp de 25 de ani, curelarul de la Dumbrăveni nu a mai cusut curele, decât în cazuri excepţionale. Bătrânul povesteşte cum veneau la el, ca să-i coase hamuri mai marii partidului comunist. „Doar ei găseau piele la acea vreme”, a spus octogenarul.
Au câştigat bani din curele
După 1990, Samuil Cureluşă a fost nevoit să se pensioneze anticipat. Avea de întreţinut o familie cu patru copii, toţi băieţi, şi i-ar fi fost foarte greu să se descurce, dacă nu ar fi învăţat încă din copilărie secretele unui meşteşug aproape uitat. Şi-a scos uneltele şi s-a apucat de treabă. Între timp şi-a învăţat şi băieţii meserie. Aşa s-a asigurat că are un ajutor de nădejde. „Am făcut un ham, pe care clientul l-a dus în piaţă la Vereşti şi mi-au făcut publicitate din gură în gură. Am lucrat bine şi frumos, pe placul omului”, a zâmbit meşterul.
Lucrurile s-au schimbat în familia curelarilor, după ce s-au deschis graniţele. Trei dintre băieţii bătrânului Cureluşă au plecat la muncă în Grecia şi în Italia. Aşa că bătrânul a rămas fără ajutoare. Astăzi, el continuă să facă hamuri la comandă. Îşi procură materia primă de la Bucureşti şi din străinătate. Reuşeşte să facă un ham pe lună. Nu poate să lucreze mai mult, deşi nu duce lipsă de comenzi. Curelele pe care le coase moş Samuil sunt de calitate. „Rezistă 20 sau chiar 30 de ani. Trebuie întreţinute şi poate vopsite, dar nu necesită alte lucrări. La mine un ham costă între 1.000 şi 3.000 de lei, în funcţie de ce vrea omul. Dacă-l vrea mai simplu, fără prea multe catarame este clar că-i mai ieftin. Dacă vrea materiale mai scumpe, atunci şi preţul creşte”, spune octogenarul. Tot el ne-a explicat că există şi o modă a hamurilor pentru cai. „Sunt modele diferite, catarame diferite. Acum la căpăstru este obligatoriu să punem «ochi de pisică» pentru ca şoferul să poată vedea căruţa noaptea”, a explicat meşterul.
Oricum, dacă garanţia oferită de octogenar pentru hamuri nu se confirmă, nu sunt motive de îngrijorare. Băieţii lui moş Samuil, cei pe care curelarul i-a învăţat meserie, vor să se întoarcă acasă, la Dumbrăveni, unde şi-au construit case mari cu banii câştigaţi peste hotare.
Oana ȘLEMCO

„Imediat după 1990 aveam câte 40 de comenzi de onorat. Lucram un ham la trei zile cu ajutorul băieţilor. M-a ajutat şi şcoala de sudor. Mi-am făcut singur cataramele din inox pentru hamuri” – Samuil Cureluşă, meşter