Secretul comorii de la Măgireşti FOTO

 Este vorba despre 58 de monede de argint. Comoara a fost descoperită de un nemţean pasionat de detecţie. El nu este la prima izbândă, fiind deja cunoscut arheologilor pentru piesele importante pe care le-a scos din adâncul pământului

Marius Ioan Irimia, un pasionat căutător de comori din judeţul Neamţ, a făcut o nouă descoperire senzaţională. Este vorba despre 58 de monede de argint, mai precis denari romani, pe care silvicultorul le-a găsit, luni, în comuna băcăuană Măgireşti. „A venit la Primărie şi a anunţat că va face nişte cercetări în unele zone din comună. I-am verificat autorizaţia şi totul era în regulă. Pe 16 octombrie a pus pe masă o legătură cu mai multe monede. Le-am numărat şi erau 58 de monede din argint, spunea că sunt denari imperiali. Am făcut un proces verbal de predare, am anunţat Direcţia pentru Cultură”, am aflat de la Costel Ciobanu, viceprimarul comunei Măgireşti.

Simona Drob, directorul Direcţiei pentru Cultură, a confirmat cele spuse de viceprimar. „Ne-au sunat şi au anunţat descoperirea. Am stabilit modalitatea de depozitare şi asigurarea securităţii, iar în cel mai scurt timp le vor aduce la instituţia noastră, după care monedele vor fi predate Muzeului de Istorie «Iulian Antonescu»”.

Căutătorul nemţean nu este la prima descoperire de acest fel. În 2015, şi-a înscris în palmares o descoperire de senzaţie în comuna Dragomireşti (judeţul Vaslui), unde a găsit 92 de denari romani, cu tot cu „ulcica” în care erau depozitaţi. Tot în 2015, în comuna Ruginoasa (judeţul Iaşi), a descoperit 200 de monede din argint, după propriile aprecieri provenind din sec. I-III d.Hr. O altă descoperire importantă a făcut-o în 2016, în localitatea Bârgăoani (Neamţ), numărând 167 denari din argint, toate tezaurele fiind declarate şi predate primăriilor din localităţile respective.

„În detecţie, 90% este noroc”

Pentru Marius Ioan Ieremia detecţia a apărut de mic copil, de la descoperirea cioburilor la prăşit, dar s-a concretizat odată cu achiziţionarea detectorului de metale, la sfârşitul anului 2012, când şi-a permis să dea 950 de euro pe el. Aparatul este „mediu spre slab”, după cum îl caracterizează, însă calitatea lui nu i se pare deloc importantă. „În detecţie, 90% este noroc, 5% contează studiul şi 5% aparatul. Eu am învăţat arheologie anii ăştia încât pot spune că sunt la nivelul unui absolvent de facultate. Am citit tot ce-am găsit online, dar am şi o mulţime de prieteni care văd cărţi de specialitate prin anticariate şi mi le cumpără”, a spus Ieremia.

O zi de detecţie pentru el începe la 6.00 dimineaţa, cu traseu deja stabilit şi o cafea luată în grabă de la mall, după cum ne-a spus. „Setez aparatul pentru solul respectiv şi mă apuc de căutat. Unde ţipă, sap. Am găsit capace de borcane, doze de Cola – cheiţele astea ţiuie îngrozitor -, o stivă de cutii de conserve – n-am ştiut că în România se mănâncă atâtea conserve -, staniol de la pachetele de ţigări şi ambalaje de la prezervative. Când sapi 40 de centimetri şi scoţi un capac de borcan, eşti foarte bucuros! În 99% din cazuri nu găseşti nimic, dar în 1% poţi descoperi exact ce ţi-ai dorit şi merită tot efortul. Eu aş încuraja toţi părinţii de băieţi să le cumpere detectoare şi să-i trimită să bată dealurile. Nu e o pasiune pentru fete, că ele şi-ar rupe spinarea la săpat, dar pentru băieţi e nemaipomenită, mai ales că trăim într-o lume în care «modelul» masculin include maşini scumpe, femei goale şi manele”, a sugerat căutătorul.

În judeţul Bacău, ultima descoperire întâmplătoare a avut loc în satul Blăgeşti, în luna august a acestui an, de către băcăuanul Constantin Cojocaru, posesor autorizat al unui detector de metale, care, cu ocazia unor „prospecţiuni”, a dat peste un mic tezaur de 39 de monede. Florin CRĂCIUN

 

Conform legii, autorii descoperirilor întâmplătoare care au predat, în condiţiile legii bunurile de patrimoniu, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoare, iar în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepţională, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15 la sută din valoare, plătite în cel mult 18 luni de la data predării bunului.