Sfântul care ar putea aduce sfârşitul lumii

Ziua Sfântului Ilie (20 iulie) era altădată una de temut în lumea satului * sărbătoarea era începutul unei serii de trei hramuri respectate cu sfinţenie de teama pedepselor pe care le-ar fi putut suferi cei care îndrăzneau să le ignore * este vorba de Sântilie, Ilie Pălie şi Foca, sărbători prăznuite pe 20, 21 şi 22 iulie * dacă Sântilie era cunoscut ca aducător de ploi cu grindină şi foc, ceilalţi puteau provoca incendii sau pârjoleau recoltele necredincioşilor

Sântilie, personaj de legendă din cultura populară, este sărbătorit în fiecare an pe 20 iulie, când în calendarul ortodox este Sfântul Ilie Tesviteanul, care a trăit cu opt sute de ani înainte de Hristos, în regatul Israel. Sfântul se bucură de o cinstire aparte din partea Bisericii, fiind singurul prooroc a cărui zi este marcată în calendarul ortodox cu cruce roşie. Totodată este singurul dintre sfinţi care s-a înălţat la Cer fără să moară, la fel ca Iisus Hristos.
În credinţa populară există numeroase legende referitoare la viaţa acestui sfânt, despre care se spune că este singurul care ar putea aduce sfârşitul lumii. Despre Ilie se crede că ar fi fost mai întâi un om păcătos, care şi-a ucis părinţii, dar care a fost apoi iertat de Dumnezeu pentru că s-a căit pentru fapta sa şi pentru că a dus la îndeplinire sarcini foarte grele pe care I le-a dat Domnul. Între acestea cea mai cunoscută este aducerea la viaţă a unui buştean putrezit.

Citeşte şi Povestea mănăstirii din vârful Moldovei

„Ilie era un agricultor şi, în timp ce se afla la muncă la câmp, diavolul l-a ispitit spunându-i că atunci când va merge acasă îşi va găsi soţia cu altcineva. Ilie a mers acasă şi, într-adevăr, în patul său erau un bărbat şi o femeie. Crezând ce i-a spus diavolul, i-a omorât pe amândoi. Când s-a uitat mai bine a văzut că de fapt erau părinţii săi care veniseră în vizită la el”, a povestit Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ.
După acestea, Dumnezeu l-a făcut pe Ilie stăpân peste diavoli. Neuitând cum a fost ispitit, atât de tare se răzbuna el pe draci încât atunci când îi lovea cu biciul se cutremura cerul şi pământul. Ca să nu distrugă pământul în furia sa, Dumnezeu l-a ciunţit de o mână şi un picior, dar i-a dat în schimb un car de foc cu care străbate cerul. Se crede că prin găurile formate pe cer de roţile carului său de foc curge ploaia pe pământ. Iar ca să nu petreacă de ziua lui atât de tare încât să distrugă lumea, Dumnezeu nu îl lasă pe Ilie să afle când este ziua lui, iar când acesta îşi dă totuşi seama, ploile ţin câte trei zile.
„Dumnezeu nu vrea ca Ilie să ştie când este ziua lui. Ilie îl tot întreabă, iar Dumnezeu îi spune că va fi mai târziu. Când afla totuşi, urmau trei zile la rând cu ploi, tunete şi fulgere. Sărbătoarea se tine de teama focului, crezându-se că cine lucrează în această zi îşi va pierde în foc casa şi acareturile”, a mai spus Florentina Buzenschi.
Mărul, fructul Sfântului Ilie
În credinţa populară, merele sunt fructele Sfântului Ilie. Oamenii de la sate, mai ales cei care au copii morţi, nu mănâncă niciodată mere înainte de ziua Sfântului Ilie şi nici nu le gustă până ce nu se sfinţesc la Biserică şi nu dau din ele de pomană. Se spune că merele duse la biserică în ziua Sfântului Ilie se vor transforma în mere de aur pe lumea cealaltă.
De Sfântul Ilie, imediat după ivirea zorilor, se culegeau şi plantele de leac, mai cu seamă busuiocul şi sovârvul. Dacă plouă în ziua Sfântului Ilie, e semn că recoltele vor fi îmbelşugate şi se vor coace la timp. Tot acum se strângea şi prima miere, Sfântul fiind şi patronul apicultorilor. Cei care se ocupau cu vrăji şi descântece încercau să fure din prima miere care era bună pentru astfel de practici.
Ca la toate sărbătorile importante, nu lipsesc practicile premaritale. După miezul nopţii, când se spune că bătea toaca în cer (care era auzită numai de ciobanii din Basarabia) fetele alergau prin lanul de cânepă. Dacă până la ivirea zorilor visau cânepă verde, însemna că se vor mărita cu un flăcău, iar dacă visau cânepa uscată era semn că ursitul era om bătrân.
Alina FERENŢ

Fiind o sărbătoare importantă, sărbătoarea Sfântului Ilie se ţinea altădată trei sau chiar şapte zile. A doua zi era Ilie Pălie, iar a treia Foca. Despre ei se spune că îl însoţeau pe Sfântul Ilie în călătoriile sale pe cer, fiind vizitii la carul său de foc. Cele şapte zile dedicate lui Sântilie se încheiau cu sărbătoarea lui Pintilie Călătorul, de pe 27 iulie. Semnificaţia acestei zile este apropiată de cea a Sfântului Ilie, oamenii respectând sărbătoarea de teama furtunilor