Tăicuța Arsenie, condus pe ultimul drum de mii de credincioși

 

 

Din Ardeal, din Banat, din nordul Moldovei, din toată țara, peste 3.000 de credincioși au venit marți la înmormântarea părintelui Arsenie Voaideș, starețul mănăstirii Sf. Sava – Berzunți și duhovnicul Mănăstirii „Buna Vestire” din Pogleț (Corbasca). Clopotele băteau și lumea urca spre mănăstire. Zeci și zeci, sute și sute, cu frunțile plecate și lacrimi în ochi, tineri și vârstnici, monahi și monahii. Din șoaptele rostite între creștini se pot înțelege regretul, durerea și tristețea. ”Nu se poate maică așa ceva. Nu știu ce-o fi fost? S-o fi supărat Dumnezeu pe noi. Ce om minunat a fost părintele Arsenie!”, spunea, plângând, una dintre bătrânele satului. Alte femei o încuviințau tăcut. ”Când au fost apele mari, a venit să dea o mână de ajutor la fiecare gospodărie”, povestea o alta. ”Cât de mult s-a zbătut să se facă drumul acesta spre sat și spre mănăstire. Dacă nu era părintele Arsenie, cine știe ce-ar fi fost azi..”, a mai zis unul dintre oameni. Practic, miile de suflete prezente la mănăstire aveau, fiecare, o poveste minunată din care făcea parte și părintele. Că era vorba de un ajutor financiar sau unul material, de un sfat bun, o rugăciune rostită la moment de cumpănă, o încurajare la o clipă de cădere, un zâmbet la o întristare a sufletului. Toate acestea, pentru că arhimandritul Arsenie a știut de-a lungul celor peste patru decenii de călugărie să facă simțită iubirea lui Hristos tuturor celor care au dorit să-L cunoască. În biserica așezământului monahal, pe care l-a refăcut din temelie și pe care-l o iubea ”ca pe lumina ochilor”, după cum avea să menționeze Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, s-au regăsit în rugăciune, alături de ierarh, părinți stareți veniți de la mănăstiri și schituri din toată Moldova. Alături de aceștia, numeroase măicuțe și călugări din toată Mitropolia Moldovei și Bucovinei, reprezentanți ai autorităților centrale, județene și locale, pelerini și credincioși. Pe fața fiecăruia, lângă lumina caldă a lumânării, se puteau vedea urme de lacrimi. Asemenea și pe chipul Înaltpreasfinției Sale, care a săvârșit rânduiala de înmormântare. Un sobor de preoți și de călugări l-au întâmpinat pe întâiul lor stătător, IPS Ioachim Băcăuanul, arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care a vorbit despre cel pe care, după mai bine de 40 de ani de când l-a cunoscut, l-a numit „Părintele Arsenie – filantropul care s-a născut în ceruri”. Tot despre părintele Arsenie, IPS Ioachim a spus că a fost unul dintre cei mai sinceri călugări ascultători din câte i-a dat Dumnezeu să-i cunoască în viața sa sacerdotală. Timp de minute întregi, IPS Ioachim a enumerat principalele momente ale vieții dedicate de părinte Bisericii, credinței creștine ortodoxe și oamenilor printre care a trăit. „Una dintre cele mai neașteptate informații, care a zdruncinat din temelii, în ultimele zile, Arhiepiscopia noastră, a Romanului și Bacăului, și nu numai, a fost plecarea inopinată din lumea aceasta a Părintelui Arsenie Voaideș, starețul nepereche al Mănăstirii „Schimbarea la Față” și „Sf. Sava” din ținutul Berzunțiului, Bacău. Vestea morții sale a fost percepută ca o undă de șoc, care a trecut prin sufletele tuturor, mai ales a celor ce au avut șansa unică să-l fi cunoscut personal pe acest Părinte duhovnicesc restaurator de „temple ale Duhului Sfânt”. La moartea lui neașteptată, mirarea a cuprins inimile tuturor. Când am luat cunoștință de eveniment, lacrimile ne-au brăzdat fețele, fără a le mai putea controla și ostoi, iar buzele noastre murmurau doar: „Vai..!. Nu se poate...!, Nu-mi vine să cred...! Doamne ferește...! Poate totuși e o eroare, o glumă sau o farsă”...etc. Dar din păcate, neverosimilul s-a dovedit a fi cruntă realitate. Da, dragii mei, părintele stareț Arsenie, într-o mașină a SMURD-lui în drum spre Iași, nu departe de Roman, în ziua de 17 februarie, către orele 15.00 părăsea această lume. Sufletul lui pleca pe un drum fără întoarcere, iar trupul lui, iată-l, aici, în fața noastră, înconjurându-l cu respect și pioșenie, ca apoi, după ce îl vom prohodi, îl vom așeza, așa cum a dorit el, într-un mormânt nou, săpat lângă cel al mamei sale, maica Parascheva, nu departe de biserica acestei mănăstiri, pe care el a re-ctitorit-o și pe care o iubea ca pe lumina ochilor”. La sfârșitul slujbei, chiriarhul a rememorat pentru cei prezenți câteva momente din viața părintelui Arsenie Voaideș, ”un model de ascultare și smerenie”. Florin CRĂCIUN